Moving on...

Da… azi am simtit ca este momentul sa move on, sa las in urma tot ceea ce imi umbreste zambetul si entuziasmul. Mi-am facut o lista deja, cu tot ceea ce trebuie sa fac, o sa o detaliez in zilele ce urmeaza dar cert este ca sunt o groaza de itemuri pe ea. Din punct de vedere financiar trebuie sa imi fac rost de adeverinte de la firmele unde am lucrat in ultimul an (well yes sunt 3 firme, dar 2 locuri de munca practic :P) apoi sa imi duc dosarul la somaj… imi doresc sa pot rezolva aceste aspecte si sa pot sa stau cat de cat, macar un pic, la adapost de grijile cu no money, in lunile ce urmeaza. Sper sa se rezolve. Le-am scris si italienilor din nou, as vrea sa imi trimita banii aia...
Apoi m-am gandit la tot ceea ce am facut rau si ce am gresit si vreau ca inainte de Craciun sa vorbesc cu fosta mea colega de la unul din joburile avute ;)) si sa indrept ceea ce mai este de indreptat in relatia cu ea. O sa ma simt mult mai linistita dupa ce o sa vorbesc cu ea. Parca de cand am plecat acum 6 luni am simtit o mare tristete ca am fost rea cu ea,,, nu cred ca merita dar atunci mintea mea era mult prea intunecata de "detalii". Si apoi mai am inca un milion de alte chestiute pe care as vrea sa le bifez anul asta.
Mi-as dori sa am somajul un an si sa imi gasesc un job part time,,, chiar mi-ar placea sa imi petrec asa urmatoarea perioada, fara stress si cu mult timp liber. Vreau sa ma indepartez de tot ceea ce mi-a facut atata rau in jumatatea asta de an care a trecut, ma rog, trece, atat de lent. Vreau sa citesc, sa ma plimb, sa ascult muzica, sa ma uit la filme, sa ies in oras cu fetele, sa fac poze din nou, sa imi fac planuri de viitor, sa pretuiesc mai mult ceea ce am si sa nu ma mai gandesc la tot ceea ce imi lipseste.
De mult timp nu m-am simtit atata de bine… about my life, about myself… azi ma bucur ca traiesc, ca iubesc, ca vad, ca simt, ca respir.
Am fost la resurse umane si am inceput procedurile de despartire :)),,, si dintr-o data, dupa atata vreme, am vazut din nou cerul… este albastru si este infinit… si imi apartine si sunt atat de aproape de libertate!!!!!!!!!!!!!!

Let it snow :)

Weekendul asta a fost excelent. Abia l-am asteptat, de fiecare data vinerea ma simt super doar pentru ca urmeaza weekendul… parca cele 2 zile libere ar putea aduce niste diferente extraordinare, lumea si-ar schimba cursul, multinationalele ar crapa si eu nu ar mai trebui sa ma intorc lunea la birou :)). Evident ca niciodata nu se intampla asa dar nu strica sa visam. Lunea vine ca un cosmar, mereu acelasi numai ca diferit :)).
Mi-e rau, imi vine sa vomit si mai am inca 20 de minute de stat aici… adevarul este ca sunt convinsa ca odata iesita din cladire in zapada apatoasa si crivatul de afara o sa ma simt mult mai bine, abia astept :P.
Weekendul… sa revenim la el… m-am trezit la 12, sambata am stat toata ziua in pijamale, cu jaluzelele trase, am vorbit cu ub, am facut o mica pauza de masa si in rest am stat cu el. Nu m-am plictisit deloc, timpul a trecut de parca nici nu ar fi fost. Ne-am uitat la video funny pe seara, la Seinfeld’s stand up comedy. Imi aduc aminte ca am mancat ciocolata… multa, mult prea multa… si azi la fel… cred ca am sa fac intoxicatie. Nu mi-a trebuit mancare, mi-e scarba de toate felurile posibile dar ciocolata a fost pretutindeni. Cred ca am glicemia crescuta la maxim :)). Did I mention I feel sick :P…
Duminica a din nou m-am trezit la 12, surprise, surprise no?! ehhh what the hell… pot sa fac ce vreau, este timpul meu nu al altcuiva… dupa amiaza am iesit in oras cu fetele… 3 ore super in care am uitat de toate. Am fost in Bistro iar si am mancat apple crumble (am impartit toate 3 o bucata, era cam scumpa to be honest, dar si-a meritat banii!!!)… ma dusesem sa beau vin fiert dar am ales cake si cola :D, din cand in cand o dau in laturi, eu care urasc sucurile :).
Sunt fericita pentru ca pot in sfarsit sa fac comanda in Franta…ohhh la la!!!! Sutienul ala super va fi in sfarsit al meu, la fel si balerinii, hi hi hi abia astept. O sa ma incadrez either way in 50 de euro. Se anunta un Craciun alb :) si plin de cadouri!!! Multe multe multe!!!!!!!!!! O sa imi iau tot ce vreau, asa mi-a zis Mosu.
Ma duc acasa… ma uit la filme… hibernez… visez ca ziua de maine nu mai vine :P

Nice

Mi-e pofta de ceva bun

Reteta La Cucina - Briose cu ciocolata amaruie

pentru ca imi plac briosele si pentru ca mi-e pofta de ceva bun am citit pe net ca luna aceasta ne rasfatam cu ciocolata in forma pura sau inclusa in deserturi rafinate. Zis si facut, m-am apucat sa scriu pe blog despre asta pentru ca de facut nu am cum (is la serviciu nu de alta).

So here it goes:

Ingrediente:

3 oua

150g unt

150g zahar

150g faina

100g ciocolata amaruie

30g cacao

1 plic praf de copt
Cum preparam:

• Frecam untul cu zaharul, adaugam ouale si faina amestecata cu cacaua cernuta si praful de copt. Ungem forma pentru briose cu unt, tapetam cu foaie de copt si turnam compozitia.

• Coacem 20 minute la foc moderat. Rupem ciocolata bucatele. Scoatem briosele din cuptor, punem bucatele de ciocolata deasupra si mai coacem 5 minute.

Timp de preparare: 20 minuteTimp de coacere: 25 minute
Pentru mai multe retete: http://www.lacucina.ro/.

As mai adauga: Bon Appetit!

Numai tu

Azi parca nici nu imi vine sa cred ca ieri a existat… mi-as fi dorit ca ieri sa dureze o vesnicie...

http://www.mitzanu.go.ro/ubi/ubi.html

Patutz :)

A new day

Ma trezesc cu tine-n gand si viata pare asa de frumoasa, chiar daca nu te gasesc in patutz langa mine imi aduc aminte cum era alta data cand deschideam ochii si te zaream pe tine, adormit, mangaiat de razele soarelui, zambind. Ce mod de a incepe ziua, iti dadeam un pupic si dupa adormeam la loc... if that ain't love than i don't know what love is :P

In alta ordine de idei azi am dormit ca porcusorul pana la 7 jumate :))... cred ca aratam ceva de genul asta:

Dar am reusit sa ajung la timp la serviciu si sa incep o noua si fascinanta zi... ascult Reamon si sunt departe, departe... modific documente, copy, paste, cut =)), creez tabelase, dar zbor in alte galaxii... mi-am dat seama ca era totally true proverbul acela: "Cand viata iti da lamai fa limonada" de ce nu?! pana la urma tot acolo iesi numai ca limonda are si putin zahar :P

Numar zilele, orele, ce au ramas... vreau sa vina iarna!!! Vreau sa ma plimb cu tine printre fulgi, sa bem vin fiert cu scortisoara si sa spunem povesti :)

It's monday

Today is 20th of October… just a normal autumn day, sunny, cold and colorful. It also happens to be monday, that means it is not so much my favorite day of the week but I am trying to recover from my depression and I am not going to think about those details… I went late at work as I had some “technical” problems in the morning aka I woke up too late… I went by foot as I was too late to catch the bus. I am happy I was wearing my new boots and that it felt so much fun to walk all the way to the “office”. You see I can not be serious about this job, I can not feel like a career person, at least I can not do that in here. So, I know my problems, I just can not figure a way of solving them, I mean, I did my part, now it is just a matter of time and good luck, fingers crossed.
I am happy, not as happy as I could be but I am ok. I rather be in the center, drinking a coffee and admiring the city but I am here and it’s ok too. I woke up with such a nostalgic sensation about one October 2 years ago… it was the October that never ended lolll. I was in Ostrava, with no friends, no money, no desire to be there what so ever, I used to go in the park near my home and write in my diary and every time the date was x/y October at some point I was really confused as I was feeling that it will never end :).
Today I am dreaming of snow, Christmas lights, hot chocolate and a walk in the city’s streets. I miss a good time with some of the persons I used to go out, aka my friends from Ostrava… I remember the pubs where we used to spend the nights, I remember going to shopping for Christmas presents :), the fights in the snow, the “a delicious thing” after dinner, the tea with milk, the movie nights, the pizza we used to cook and eat in the bed etc etc :). It was awesome and I know we can not go back there because we will never have nor the time nor the place to do all of those but I will keep in my heart everything forever. I can only hope I will be able to do that with other persons :) and something is telling me it might just be possible :P.
In the mean time I am having the travel disease lolll I want to travel somewhere new like never :) it just feels like I could go home pack some things (perhaps less than I usually do) and just go somewhere to some of my friends and stay there for a week or something.
So I can hardly wait for the winter to come, I Santa will bring me a trip trip trip to an unknown destination :). The only important thing is the company :)
That’s about it for today… I have left one and a half hours and I am looking forward in eating a Kinder cookie :) like I said to my friend last night: 28 grams of pleasure :P

Kisses!!!

I wanna go home :)

I’ve changed the face of my blog :) I am so proud iiiiiiiiiiiii as I used to do with the love of my life :P… last night we stayed up until 1 o’clock in the morning and we talked and talked… I just love him, I know I do. He is like everything I ever wanted and I feel so good when he’s around me, it’s like this perfect feeling of warmth, butterflies in my stomach, quiet, smiley faces, little pink hearts around my head like in the cartoons lolllll… I fell all that when I’m with him and only then. It doesn’t matter we are now worlds apart, it doesn’t matter I am depressed, the only thing I know is that I live for the moment when he will be back to me, when he will touch me and kiss me. I need this love to be real as I can not imagine my world without him. I see myself capable of being with him till the end, I really do. And he’s the first I feel like this for. I never imagined I will fall so deep with someone and yet I am amazed by every moment that we spent together. I want to go to Venice with him, I want to visit all the places we want together, I want to cook for him, to have a romantic dinner in the middle of nowhere, I want to be happy with him and to make him smile every day.
This isn’t a declaration of my love or anything, just some thoughts through my mind in this autumn lonesome day. I woke up so dizzy today I could barely reach the bathroom :))… I used the robot style again, thank god my mind is awake,,, only my body is numb and tired, my mind could go on for days.
I am fighting the unknown everyday and still feel like I have no chance. I feel small and not so confident in the future nor in me, I hope by Christmas I will be more positive. In the mean time I just want to get a normal job, more money… but most of all I want him to come back to me, so we can be together and happy like we always have been. I can’t wait for December to come. Ohhh I miss the snow, the lights, the snowflakes, the kisses and the loving. I can only imagine one winter night spent in his arms and I am totally happy :), that’s all I need now.
Talking about reality now… I am 45 minutes away from freedom, I can’t wait to get home and have a bath, after that massage and then a movie, perfect ending for the day.
“You're breaking your mind by killing the time that kills you, but you can't blame the time 'cause its only in your mind.”

5 things...

So I must admit I am totally depressed lately… hummm I think that for the past 2 and a half months. I blame it on the job up until now and I think it had it’s share in this but I am also so incomplete… when my boyfriend first told me that he feels incomplete without me I laughed and just thought ‘he’s so slick’ you know man tell a lot of things they don’t mean but tell anyway so to make us (girls) feel better… but now I realized that I indeed feel incomplete without him. I was in the most beautiful town in the world (maybe), Rome, and still I felt so… not like I should have. It’s lonely without him and it sucks really. I am so not in the mood of doing anything and all I want is just be… somewhere… today I was at the ‘office’ and I start crying, I don’t know why, or maybe I do, I feel so bored and let down by everyone around, I feel lonely, I feel sad, I feel like the weather outside, cold and cloudy,,, lifeless ufffiii the list can go on forever.
I don’t want to be like this but I can not help it… I don’t know where is the old me, the happy one… I tried to keep myself in a good, positive mood but it usually doesn’t last more than 2 consecutive days :)
I am mostly lying to myself that things will be better, that I can do this, etc. etc. but I do not know how can one overcome the time?! I am just waiting for the time to pass and I can not be glad about anything real… I don’t want to go for a walk, I don’t want to come here, at work, I don’t want to go home either, I can not start my German lessons nor my English ones, I am only working for the money, I feel no joy in what I do and that is tearing me apart, I am simply apart. Besides all that I am still alive and breathing and waiting and wanting and hoping…
And at the end one little ‘game’:

5 Things found in my bag: keys, wallet, notebook, handkerchiefs, lipstick.

5 Things found in my room: hummm… candles, magazines, clothes, laptop, cosmetics… lots of those :P

5 Things I always wanted to do: go to Venezia in February, lighten up a room with 100 candles (more or less), move away from my parents house, learn to swim, learn to dance.

5 Things I’m currently into: finding a job, reading stuff on the internet, Italian music, movies, drinking lots of water/tea :))


So I think this is a nice post, isn’t it :P I am looking forward on what future has for me!

24!!!

HAPPY BIRTHDAY TO MEEEEEE!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

da da da am implinit 24 de ani... acum 10 ani cand implinea unchiu-miu 24 i was like: woowww he's so old!!! :)) si acum iata-ma-s la 24 si nu ma simt old deloc, ma simt oricum numai asa nu.

Am petrecut frumos alaturi de cei dragi (mai mult sau mai putin... pentru ca cel mai drag nu a fost langa mine... dar sunt sigura ca vom recupera).

"Party-ului" a fost incununat de discutiile aprinse despre viata, joburi, dorinte si rasete pe teme gen: cum au facut altii nu stiu ce, bancuri, moartea lui Papi ;)) care desi un eveniment tragic a starnit rafale de ras : oamenii astia :)).

All in all it was a nice day, am evadat total din cotidian iar la plimbarea cu Dee prin oras chiar m-am simtit ca acum un an :)

Ganduri...

Cat de greu poate sa treaca un minut, cat de mult pot insemna 60 de secunde??? De ce in ultimele zile desi am ce face berechet la munca nu reusesc sa ma apuc de nimic, de ce ma simt ca la inchisoare aici in birou, de ce imi doresc sa fiu oriunde altundeva inclusiv in ploaia rece de afara…?! What is wrong with me??? :)) Imi fac mustrari de constiinta dar imediat imi dau seama ce se intampla de fapt… sunt la 3 zile distanta de concediu si nu mai am chef sincer sa imi pierd vremea aici!!! Ha ha ha ce parere ai despre asta :P. Sunt ca la scoala cand se apropia vacanta si trageam de mine sa mai invat pentru un ultim examen, cand orice dar orice era mai interesant decat sa iau cursurile in mana.
Ma gandesc la tine… ma gandesc cum o sa fie cand o sa ma tii iar in bratuca, simt fluturasi in stomac cand imi imaginez ca o sa te am in fata si imi vei da iar si iar mii de saruturi duuuulllcccciiii ca tine. Apoi imi revin si sunt iar in fata tastaturii, lumea din jur vorbeste, despre diverse chestii concerning the office, revin in universul meu, imi zboara gandul la apropiata vacanta in Roma… a venit cam pe nepusa masa concediul asta dar mi-l doresc… desi nu ai sa fii langa mine cand am sa vad Colosseumul te voi simti in permanenta ca o umbra ce ma va insoti. Si vreau cu ardoare sa simt gustul libertatii, sa am feelingul acela de dolce far niente toata ziua. Cand te trezesti devreme dar cu un scop pentru ca ai de vizitat x, y si z obiective turistice, pentru ca vrei sa prinzi micul dejun de la hostel, pentru ca prietenele trag de tine, pentru ca intr-una din zile mergi si la un interviu. Dar ma voi trezi cu un scop maret si nu acela de a ajunge la autobuzul de munca!!! Totul va fi diferit si macar pentru o saptamana o sa fiu alieve din nou!!! Soarele va straluci numai pentru mine, voi bea cappuccino in fiecare dimineata, voi manca pizza in fiecare zi fara remuscari pentru ca altceva nu ai ce manca in Italia :)). Voi face shopping, voi merge pe malul marii si voi asculta valurile o zi intreaga, gandindu-ma ca nu mai vreau sa ma intorc acasa si as da orice sa raman pe plaja din satucul italian pe care inca nu l-am ales, promit insa sa studiez problema asta pana vineri.
Ma uit la ceas si e abia ora 10… ma mai despart 7 ore jumate de momentul in care voi pleca, ma mai despart doar trei zile de primul zbor din viata mea, ma mai despart prea multe clipe pana te vei intoarce la mine… timpul imi va fi mereu un dusman ascuns :) cand eram fericita trecea prea repede, cand sunt singura si trista trece prea incet…totusi speranta este un remediu magic, la fel si visarea, mizez pe ele.

Faza comica :P

"Cine-i harnic si munceste are tot ce vrea, cine-i lenes si chiuleste are tot asa" :)) asta imi spunea mereu profu' de istorie in liceu, pentru ca eu mereu ma agitam si invatam si stiam la ascultare si altii care habar n-aveau dar li se soptea/copiau luau la fel ca mine... nu stiu ce urmarea de fapt profu' dar uite ca mi-am adus aminte acum. Si cum eu la noul meu job am o activitate intensa din una in alta am ajuns pentru a o mia oara pe ziua de azi la verificatul de mail, blog, etc. etc. Si ce moment mai bun as putea gasi daca nu sa imi planific CONCEDIUL.

M-am apucat sa caut ceva despre Italia, locatie in care doresc sa ajung de vreo 2 ani acum, si cautand am dat peste un site care ma interesa, il accesez si iete ce apare:

"After 10 years I have decided to close my Cinque Terre site. I have not been to Cinque Terre for 2 years, and I am out of touch with life there. Also my job and my interests have changed
My new favorite country is Japan."

No ni la el :)) vorba unei colege de aici, asa de comic mi s-a parut acest mesaj ca trebuia sa il aduc in discutie neaparat ;))... adica cand decizi ca e timpul sa renunti la tara ta preferata---> cuvant care desemeneaza clar ceva la care nu renunti tocmai pentru ca este in top si mereu va fi. A fost comic ce mai ;)).
In continuare poze cu Cinque Terre, destinatie unde tot voi ajunge pana mor :)), poate la pensie vorba aia mai bine mai tarziu decat niciodata dar... cine stie =))

Ma gandesc...

ce si cum sa scriu pentru ca de fapt nu aveam in plan inca un post dar am dat peste poza asta si trebuia sa o utilizez :)) it is just too funny...

Sunt la munca mai am 3 ore si inca nu am utilizat ora de pauza de masa din dotare :P, nu ca nu as fi tot intr-o pauza tot timpul dar nah. Anyway astazi voi iesi dupa munca cu noii mei colegi la o pizza and this is called "to socialize" you know :))... sunt draguti ca m-au chemat si pe mine pentru ca am inteles ca este o intalnire cu fosti colegi and so on...

Hummm ce pot sa zic singurul lucru care imi vine in minte este faptul ca indeed I better watch out all the time la jobul asta... I've been worn-out chiar din prima zi.

Cand eram fericita :)

mda... eram departe, departe in lumea noastra :)

Viata de zi cu zi...

Ma uitam acum ca ultima data am postat in 14 decembrie... asta inseamna ca peste o saptamana se vor implini 3 luni, adica aproximativ 90 de zile... nu stiu sa raspund ce am facut in acest timp, parca nu imi vine nimic in minte, chiar nu s-a intamplat nimic semnificativ?! Ce naiba!!! Imposibil... normal ca s-au intamplat chestii, numai ca nu mi s-au intamplat mie :P

O prietena de-a mea a fost ceruta in casatorie (si ea a zis: "da"), o alta prietena s-a mutat impreuna cu prietenul ei, alta s-a despartit de iubitul ei, cu multe persoane nu prea am mai vorbit in ultimul timp deci nu stiu ce li s-a intamplat ;)) deci dupa cum vezi muuuullttee chestii s-au intamplat :P... a fost Craciunul, revul, 14 februarie, 23 februarie (adica ziua lu Dee, asta in caz ca nu stiati :P), hummm cel mai recent ne-am luptat cu 1 si 8 martie si lista poate continua.

Dar nu inteleg cum de nu s-a putut intampla nimic fascinant, nimic incredibil, cel putin extraordinar... whyyyyy??? Chestii care mi s-au intamplat mie: hummmm, trebuie sa fie ceva!!! Pe langa faptul ca nu ma pot trezi mai repede de 11 dimineata, ce ar mai putea sa fie... ma trezesc asadar cu chiu cu vai, ma duc la munca cu un jeg de bus plin de oameni naspa, stau 6 ore, vin acasa, aici se rupe firul... aaaa am avut sesiune, la master :)) a fost ilar, m-am chinuit teribil sa "citesc" carti de cate 300 sau 400 de pagini in cateva dupa-amieze, am pus intre ghilimele pentru ca acea activitate nu se poate numi citit, scanarea unor pagini cu privirea nu se va solda cu retinerea automata a respectivelor informatii ;)) nu nu nu chiar daca asa am vazut noi in filme, fictiunea bate inca o data realitatea... prin urmare si era si de asteptat cea mai mare nota a fost 8... But guess what?! I don't care anymore.

Apoi, alt pas important pentru mine a fost vanzarea lucrarii de licenta, abia astept sa primesc banii pe cardul proprietate personala Visa Euro 26 de la Transilvania :P... o sa fac publica suma, in mod clar... numai sa o primesc si sa vedeti ce va oftic :))

My job... that is a whole new reason NOT to wake up in the morning... nu stiu ce s-a intamplat in ultimul timp dar cred ca va trebui sa caut pe google niste sfaturi... asa cum fac cu mai toate dilemele mele :)) dau google search si imi tin degetele incrucisate sperand la multe pagini pline de raspunsuri. In cazul de fata intrebarea ar fi: "cum sa te duci la munca CU CHEF si sa nu te enervezi cand tot ceea ce te inconjoara este ipocrizie, PUPINCURISM si prostie" cam lung stiu, oare ce raspunsuri imi va genera?! ;)) Am realizat ca perioada maxima la care se poate astepta cineva de la mine sa fiu incantata de lucrul respectiv este 6 luni, dar tin sa mentionez ca aceasta perioada este strict legata de activiatea profesionala sau cel putin asa cred.

Ca orice om normal care a avut sansa sa locuiasca o perioada in alta tara si sa mai si calatoreasca un pic odata revenita in the deep, dark forests of Transilvania nu am putut renunta la gandul de a pleca iar. Presupun ca nu sunt singura persoana care isi doreste sa stea aici doar in vacante sau ma rog de sarbatori... trebuie sa recunoastem cu durere in suflet ca tara noastra si atitudinea noastra omoara incet si sigur spiritul uman. De aceea intr-o ultima tresarire de entuziasm, cu un mic licar de speranta in suflet, am aplicat la un master la Sapienza, in Roma... si surprise surprise cum erau doar 2 burse am iesit pe locul 4, tipic nu?! Oricum ideea ca am fost atat de aproape a fost asa ca un boost de energie, optimism, incredere in sine, minunate sentimente care nu au tinut decat cateva zile insa, sau erau ore?! Nu imi mai aduc aminte. Iar am ajuns sa imi scriu frustrarile pe blog, de parca asta o sa ma ajute cu ceva ;))
Vorba de duh de la final: "frecam menta pentru ca suntem nefericiti sau suntem nefericiti pentru ca frecam menta?" Si ca sa continui cu plagiatura voi incheia cu: ma inclin, voie buna.