duminică, 9 martie 2008

Viata de zi cu zi...

Ma uitam acum ca ultima data am postat in 14 decembrie... asta inseamna ca peste o saptamana se vor implini 3 luni, adica aproximativ 90 de zile... nu stiu sa raspund ce am facut in acest timp, parca nu imi vine nimic in minte, chiar nu s-a intamplat nimic semnificativ?! Ce naiba!!! Imposibil... normal ca s-au intamplat chestii, numai ca nu mi s-au intamplat mie :P
O prietena de-a mea a fost ceruta in casatorie (si ea a zis: "da"), o alta prietena s-a mutat impreuna cu prietenul ei, alta s-a despartit de iubitul ei, cu multe persoane nu prea am mai vorbit in ultimul timp deci nu stiu ce li s-a intamplat ;)) deci dupa cum vezi muuuullttee chestii s-au intamplat :P... a fost Craciunul, revul, 14 februarie, 23 februarie (adica ziua lu Dee, asta in caz ca nu stiati :P), hummm cel mai recent ne-am luptat cu 1 si 8 martie si lista poate continua.
Dar nu inteleg cum de nu s-a putut intampla nimic fascinant, nimic incredibil, cel putin extraordinar... whyyyyy??? Chestii care mi s-au intamplat mie: hummmm, trebuie sa fie ceva!!! Pe langa faptul ca nu ma pot trezi mai repede de 11 dimineata, ce ar mai putea sa fie... ma trezesc asadar cu chiu cu vai, ma duc la munca cu un jeg de bus plin de oameni naspa, stau 6 ore, vin acasa, aici se rupe firul... aaaa am avut sesiune, la master :)) a fost ilar, m-am chinuit teribil sa "citesc" carti de cate 300 sau 400 de pagini in cateva dupa-amieze, am pus intre ghilimele pentru ca acea activitate nu se poate numi citit, scanarea unor pagini cu privirea nu se va solda cu retinerea automata a respectivelor informatii ;)) nu nu nu chiar daca asa am vazut noi in filme, fictiunea bate inca o data realitatea... prin urmare si era si de asteptat cea mai mare nota a fost 8... But guess what?! I don't care anymore.
Apoi, alt pas important pentru mine a fost vanzarea lucrarii de licenta, abia astept sa primesc banii pe cardul proprietate personala Visa Euro 26 de la Transilvania :P... o sa fac publica suma, in mod clar... numai sa o primesc si sa vedeti ce va oftic :))
My job... that is a whole new reason NOT to wake up in the morning... nu stiu ce s-a intamplat in ultimul timp dar cred ca va trebui sa caut pe google niste sfaturi... asa cum fac cu mai toate dilemele mele :)) dau google search si imi tin degetele incrucisate sperand la multe pagini pline de raspunsuri. In cazul de fata intrebarea ar fi: "cum sa te duci la munca CU CHEF si sa nu te enervezi cand tot ceea ce te inconjoara este ipocrizie, PUPINCURISM si prostie" cam lung stiu, oare ce raspunsuri imi va genera?! ;)) Am realizat ca perioada maxima la care se poate astepta cineva de la mine sa fiu incantata de lucrul respectiv este 6 luni, dar tin sa mentionez ca aceasta perioada este strict legata de activiatea profesionala sau cel putin asa cred.
Ca orice om normal care a avut sansa sa locuiasca o perioada in alta tara si sa mai si calatoreasca un pic odata revenita in the deep, dark forests of Transilvania nu am putut renunta la gandul de a pleca iar. Presupun ca nu sunt singura persoana care isi doreste sa stea aici doar in vacante sau ma rog de sarbatori... trebuie sa recunoastem cu durere in suflet ca tara noastra si atitudinea noastra omoara incet si sigur spiritul uman. De aceea intr-o ultima tresarire de entuziasm, cu un mic licar de speranta in suflet, am aplicat la un master la Sapienza, in Roma... si surprise surprise cum erau doar 2 burse am iesit pe locul 4, tipic nu?! Oricum ideea ca am fost atat de aproape a fost asa ca un boost de energie, optimism, incredere in sine, minunate sentimente care nu au tinut decat cateva zile insa, sau erau ore?! Nu imi mai aduc aminte. Iar am ajuns sa imi scriu frustrarile pe blog, de parca asta o sa ma ajute cu ceva ;))
Vorba de duh de la final: "frecam menta pentru ca suntem nefericiti sau suntem nefericiti pentru ca frecam menta?" Si ca sa continui cu plagiatura voi incheia cu: ma inclin, voie buna.