Stati linistiti situatia este sub control

Dupa cum bine stiti sunt o persoana extrem de bine informata... acest lucru nu are absolut nici o legatura cu faptul ca de aproape un an nu mai m-am uitat la stiri :)) 5 luni pentru ca nu am avut tv iar in rest pentru ca nu am avut timp, avand n! (a se citi en factorial) activitati. Ei, dupa cum ziceam consider ca vara aceasta am depasit orice limita in ceea ce priveste cititul de articole si alte asemenea, am trecut de la sfaturi de genul "cum sa treci peste..." pana la "absolventii de facultate, incotro?" =))

Nici nu pot sa exprim in cuvinte cat de bine m-am simtit cand am aflat ca tot ceea ce simt si mi se intampla este PERFECT NORMAL asa zice psihologul!!! Si nu sunt numai eu in situatia aceasta suntem mai multi!!! Am sa va exemplific printr-un citat din articolul cu pricina, iete-l:

"Terminarea studiilor universitare reprezinta pentru cei mai multi studenti un motiv de bucurie, care este insotit de un puternic sentiment de autoimplinire ca urmare a parcurgerii cu succes a uneia dintre ultimele etape ale ciclului educational. Insa euforia care insoteste aceste momente incepe sa isi piarda din intensitate, si face loc unui nou sentiment cu care se confrunta un numar din ce in ce mai mare dintre proaspetii absolventi: indoiala. O indoiala care se naste din teama pe care o resimtim ori de cate ori in viata nostra apare o schimbare, iar in situatia de fata este vorba despre schimbarea statutului social. Daca pana acum ne simteam oarecum protejati de statutul de student, vine acest moment care impune luarea unei decizii care sa aduca cu sine schimbarea mult dorita."

Sursa:http://www.ejobs.ro/cariera/sectiune-stdent/articol-TipsTricks/page-Absolventii-de-facultate-incotro

Am incercat sa evidentiez cuvintele cheie ale acestui text pentru a va usura intelegerea lui si prin urmare intelegerea mea, ca persoana, in caz ca doriti acest lucru, normal!!! Am postat si sursa pentru ca asa am invatat cand am scris lucrarea de licenta!!! Daca analizam un pic observam ca si terminarea facultatii este un episod ca oricare altul, prin analogie il putem compara foarte usor cu o relatie :)). Totul incepe cu un sentiment de bucurie si autoimplinire, ce frumos!!! Cerul este albastru, iarba verde si pasarelele canta hi hi hi... Dar dupa cum ne puteam astepta euforia momentului nu tine foarte mult (iubirea eterna stim cu totii ca tine 3 luni) si uite asa ne trezim pusi fata in fata cu indoiala!!! Ce dusman crunt... intamplarea a facut ca vara aceasta sa imi faca atat de multe surprize neplacute incat stiu ca acum sunt cam ironica si rea :). I am trying to rediscover my dark side :P because I am ivil!!!

Orice sfarsit presupune asimilarea si trecerea peste teama care ne-a facut sa adormim timp de 3 luni plangand si blestemand ziua in care ne-am nascut. Asta este cel mai important pas!!! Acum am inteles... apoi suntem liberi sa imbratisam schimbarea care a avut loc in viata noastra si sa luam noi decizii... da da da!!! Decizii care ne vor indruma spre noi orizonturi si spre noi vise... asta pentru cei capabili sa o faca!!! Cine a zis ca nu putem visa si de unii singuri, putem!!! Si daca viata doare acum poate o sa vina si o perioada in care nu o sa mai fie asa si in care o sa putem respira din nou.

Vedeti dragilor!!! Raspunsul era simplu si era chiar in cartea pe care ma chinui sa o termin de vreo luna jumate, the answer was at the end of the book pentru ca asa este si in viata, afla secretul tuturor dilemelor numai cei care au rabdare sa ajunga pana la sfarsit :P

"Totdeauna avem tendinta sa creem fantezii despre lucruri care nu exista si sa fim orbi la marile lectii care se afla in fata noastra"

Sursa: acelasi Paulo Coelho, "Jurnalul unui mag"

Acestea fiind spuse ma voi duce sa imi iau papucii de la cismar si apoi ma intorc sa imi plang de mila intr-unul din colturile camerei.

PS: Flash news: maine o sa duc cartea la biblioteca!!! Imi cer scuze fata de cei care au asteptat-o toata vara si va zic ca in definitiv nici nu e asa cool :)). But that's just me, za ivil side of me...

Kissaz!!!

In cautarea unei maturi ;)

Dap... in urma unei conversatii incendiare avute recent (acum o ora mai exact) mi s-a spus ca sunt o scorpie!!! Nu mi-a venit sa cred but oh well ce puteam sa zic, asta e parerea persoanei respective :P din idee in idee am ajuns la concluzia ca as fi si vrajitoare totodata... hmmm sa fie adevarat, sa nu fie?! Nu am recunoscut nimic evident ca doar nu era sa stric totul intr-un moment de neatentie, asta daca ar fi ceva de stricat :))

Dar in cinstea persoanei respective (al carui nume nu imi permit sa il scriu aici, nu de alta dar oricum m-a amenintat ca ma bate daca adoarme la un anume film) m-am decis sa-i dedic acest post :)

In fact o sa postez cateva poze ca sa fie totul mai clar ;)

Uite cam asa arata intrarea in casa mea... Be afraid, be very afraid!!!

Asa prepar eu toate potiunile necesare vrajilor... Mu ha ha ha!!!

Noaptea ies la agatat de... noi victime normal!!!

Ce sa mai imi place mult viata mea de scorpie/vrajitoare, imi aduce foarte multe satisfactii si am de gand sa imi iau si diploma ca doar asa se poarta si atunci sa vezi ce prapad o sa fie :)) Cred ca am aberat suficient... acest post a fost o gluma, un pamflet care trebuie luat ca atare sau nu :))
Va pup!!!

Pentru ca imi pasa

Iar am parasit blogul si pe "toti cititorii mei", fideli de acum ce mai!!! :)) Vreau sa imi cer scuze dar am avut probleme: multe, diverse, aceleasi, complicate, dezamagitoare... cine le mai tine socoteala?!
Daca am stii ce se intampla in viitor ce tari am fi, nu-i asa?! am evita atatea neplaceri, atatea suferinte... dar cum fiecare lucru are mereu cel putin doua fete ma gandesc ca si daca am cunoaste dinainte tot nu ar fi bine, ca am pierde din entuziasmul care ne caracterizeaza cand traim ceva nou.
Acum un an urma sa plec in aventura vietii mele, totul era nou: oamenii, orasul, tara, plus de asta imi implineam visul cel mai important, urma sa plec din Brasov. Cehia a fost antiteza totala cu tot ceea ce traisem pana la acel moment... daca imi zicea cineva acum un an ca o sa ajung vreodata in starea in care ma aflu momentan mai mult ca sigur i-as fi ras in nas. Dar ce ciudata e viata ca nu e niciodata cum ne asteptam, cum ne dorim.
Iubesc my Socrates time pentru o mie unul motive dar cele mai importante sunt urmatoarele:
- am cunoscut cei mai super oameni
- m-a schimbat ca persoanalitate
- am evoluat intr-o mie de directii
- am invatat ca visele (chiar daca absurde si imposibile) pot deveni realitate
- am calatorit in tari in care nici nu visam sa ajung
- am invatat ca fericirea se afla in lucruri marunte cum ar fi sa te invelesti cu o paturica albastra cu delfini (prietenii stiu de ce ;))

Nu prea sunt in forma azi cu derulatul ideilor dar ideea de baza este ca iubesc Cehia pentru ca am hranit lebedele de pe Valtava dimineata devreme cand orasul abia se trezea la viata, pentru ca am baut cea mai buna ciocolata calda, pentru ca am stat in ciuda frigului pana noaptea la 12 pe strada si pe Charles Bridge ca sa fac poze artistice :))!!! Acele momente erau perfecte si nu stiu daca stiti cum este sa nu iti mai doresti nimic altceva decat sa dureze o anumita clipa la infinit sau macar sa o poti pastra mereu vie. Imi aduc aminte ca intr-o seara am stat si am privit orasul, turistii, pescarusii dresati, luminile, vreo jumatate de ora incercand sa retin totul asa cum era, am vrut sa memorez perfect, sa reusesc cumva sa le fac sa fie ale mele pentru totdeauna. Daca as fi avut o cutituta magica le-as fi pastrat in ea, forever and for always?! si ar fi fost mine all mine, my precious!!! :))
Ceea ce imi doresc acum ar fi sa nu ma fi intors in februarie in tara, sa nu se fi terminat totul asa de brusc, sa nu fi trait lunile ce s-au scurs de atunci si care au fost doar amagire si dezamagire...
In cele ce urmeaza va prezint cele mai importante aspecte ale perioadei cu pricina, ca sa vedeti ca nu exagerez, chiar a fost super!!! :P

Un nou episod

Azi a fost zi draguta pentru ca am ras, am iesit cu prietenele la shopping si am ajuns din nou la Papaya unde am dezbatut toate dramele noastre cotidiene. Cred ca noi fetele avem foarte multe de discutat tocmai pentru ca este in firea noastra sa analizam si sa despicam firul in patru indiferent cat de mica ar fi problema respectiva. Nu este de mirare ca "Sex and the city" a avut asa un succes :)... As vrea sa le multumesc pe aceasta cale celor 4 fete extraordinare, ca sunt parte din viata mea!!! si mai ales ca m-au imprumutat (din nou!!! si fara dobanda, sper, nu-i asa Ema? :P) sa imi iau sacoul maron :)) Nu o sa uit concluzia: "inca un copil fericit, Unicef"...

Anyway nu acesta e topicul postului din seara asta... nu cred ca am un topic de fapt, dar m-am obisnuit sa scriu in fiecare seara si acum ma simt "obligata" sort of sa vin cu noutati.

Intre Italia si Austria exista o sectiune a Alpilor foarte inalta si dificil de escaladat. Si aici cu mult timp in urma s-a construit o cale ferata pentru a lega Venezia de Viena. Ideea este ca au construit sinele acelea inainte de a se inventa un tren care sa poata sa parcurga portiunea respectiva. Au construit sinele oricum pentru ca stiau ca intr-o buna zi o sa vina si trenul... O mica lectie de viata, optimismul si speranta trebuie sa ne fie calauze pana si in cele mai ploioase zile...

"You have to live spherically, in many directions, never lose your childish enthusiasm and things will come your way" Federico Fellini

Daca v-au placut cele 2 povesti va recomand sa vedeti filmul sau sa cititi carte (dupa caz):

Adevar sau provocare?

Azi o sa impartasesc putin din vasta mea experienta... sunt de fapt doar cateva idei care m-au tras de maneca lately :)

Viata nu este cinstita, putem sa acceptam acest lucru si sa mergem mai departe (pentru cei care pot si se incadreaza aici jos palaria, ma inclin, vorba lui Andy) sau putem sa ne lamentam, sa ne afundam in dezastrul din jurul nostru...

Desi simt ca ma incadrez clar la cea de-a doua categorie, zilele trecute cand ma aflam intr-un anumit local :)), my sis m-a supus la o mica sedinta de terapie si asa am aflat ca oricat de big ar fi za shit around us noi suntem in fond si la urma urmei niste optimisti si o scoatem la capat!!! Orice ar fi, chiar si atunci cand ne loveste un uragan, dupa ce se linistesc apele, incepem sa cautam ce a mai ramas si sa reconstruim... nimeni nu poate trai prea mult printre ruinele a ceea ce a fost candva extraordinar. Este in natura umana sa privim inainte, cred. Dar oare ce se intampla daca "boala ta" e incurabila, aici este dilema mea, imi amintesc ca cineva imi spunea odata ca te consolezi cu faptul ca nu se poate face nimic si accepti totul asa cum a picat. Bun... deci atunci invatam sa traim cu povara noastra, sa speram ori ca situatia se va imbunatati ori ca se va gasi un leac odata si-odata. Punem totul intr-o cutiuta magica si o pastram acolo mereu in speranta ca intr-o zi o sa doara mai putin, dar mereu omniprezenta ca o fantoma ce va sta mereu langa noi...

Binenteles ca tot ceea ce scriu eu acum este plin de intelesuri ascunse si de hiperbole :)) dar este exact punctul unde doream sa ajung!!! Noi oameni evitam sa spunem adevarul pentru unii dintre noi nu exista adevar SAU provocare pentru simplul fapt ca adevarul este o provocare!!! si ce provocare...

Dar e normal sa fie asa pentru ca e greu sa spui mereu adevarul, nu toti avem curaj, eu recunosc ca sunt o persoana foarte cinstita dar cateodata din lasitatea de a nu pierde tot, din frica, am ales sa nu spun adevarul... si acum regret!!!

Adevar: viata e scurta, nu se merita sa ne ascundem dupa deget... Provocarea: sa luptam pentru ceea ce ne dorim pentru ca nu se stie cand o sa ajungem sa regretam si daca acel moment va fi prea tarziu o sa doara de o mie de ori mai mult.

Acum ceva off topic ce imi place mie cel mai mult in filme este faptul ca vedem niste drame de-a dreptul incredibile, de genul persoane care sufera ani in sir (de genul 10, 20) dupa care se intampla ceva si se regasesc si totul se termina cu bine... hmmm oare si in realitate se intampla la fel?!

Iar a doua chestie off topic si care mi se pare super comica este faptul ca azi-noapte am visat un lac plin cu delfini care erau de fapt dalmatieni!!! da da ati citit bine, caini dalmatieni, apoi mai erau acolo si ursi polari... iar eu ma luptam sa ies de acolo, pentru ca eu de fapt habar nu am sa inot. Ideea este ca am fost ajutata de un delfin din'asta si cand am ajuns pe mal tineam in brate un dalmatian, il mangaiam si ma gandeam: "ehh nu este el labrador auriu dar este totusi visul meu devenit realitate si cel mai important este ca el este al meu". Stiu ca daca nu reusiti sa cititi printre randuri o sa ziceti ca sunt nebuna dar daca reusim sa analizam semnificatiile ascunse eu cred ca acest vis a fost edificator!!!

Da... azi a fost o zi plina desi nu am facut mai nimic din nou, dar stand aici in inchisoarea mea poleita ;) am asistat din nou la diferite drame iar concluziile le-am tras in acest post... eu vreau sa raman optimista si asta pentru ca nu se stie cand suna telefonul si afli ceva ce iti poate schimba viata ;)

Cam atat!!!

Buna dimineata!!!

Trebuie sa invatam...

• sa credem in noi si in fortele noastre
• sa speram chiar daca totul pare naruit, imposibil si alte asemenea
• sa apreciem ceea ce avem in momentul in care avem acel lucru/acea persoana
• sa visam pentru ca visele sunt hrana sufletului
• sa ne fixam teluri realiste si sa luptam pentru ele
• sa fim sinceri
• sa avem incredere in cei din jur
• sa pretuim fiecare clipa caci e unica
• sa ne bucuram de calatorie in sine
• sa ascultam linistea
• sa iubim cu tot sufletul
• sa acceptam infrangerile pentru ca si ele fac parte din viata
• sa luptam pentru ceea ce merita
• sa riscam
• sa fim noi insine pentru ca nu ajuta la nimic daca imitam pe altcineva, nu poti fi o umbra toata viata
• sa construim cu calm si rabdare caci baza e cea mai importanta

Nu stiu ce m-a apucat in noaptea asta, o ultima farama de speranta, un ultim strop din ceea ce a mai ramas cand totul s-a terminat... Si ca de obicei ne consolam cu ideea ca: se putea si mai rau :)... dap... cam atat!

Viata la tara

Aproape toti avem bunici la tara, stiti voi locul acela uitat de lume, fara telefon, cablu si alte minuni ale lumii moderne. Este locul unde ne-am petrecut copilaria, unde am legat cele mai super prietenii, unde umblam cu picioarele desculte si nu ne pasa, unde totul era altfel. Tara mea este un sat foarte frumos, care are inca drum pietruit si apusuri de soare cum nu am mai vazut nicaieri… este locul unde am trait pana la tragica varsta de 7 ani… deh trebuia sa merg la scoala…

Povestea de azi se va concentra asupra zilei de 3 august a.c. cand am pornit cu ai mei spre tara, sunt numai 126 km din Brasov pana acolo dar ca de obicei noi facem cam 3-4 ore pe drum, depinzand de numarul de opriri legate de achizitionarea diverselor obiecte absolute necesare!!!
Calatoria pe DN1 a fost, contrar asteptarilor (iar au mintit astia poporul cu televizorul) foarte ok, deloc aglomerata si magica, (virgula) ca de obicei!!! De la un anumit punct eu am adormit, adica pe la ultimii 40 de km, nu stiu cum se face dar mai mereu clachez la portiunea asta. In fine odata ajunsi am reusit sa ma trezesc, sa imi imbratisez bunicii care de fiecare data ma asteapta cu atata iubire. Da incredibil dar ma iubeste si pe mine cineva!!! Ieeeiiii!!!
Imi place ca de fiecare data ma adaptez foarte repede acolo, in sensul ca nici nu ajungem bine si trec la explorat de gradina, animale si alte asemenea… pe seara am facut foc ca sa coaca mama vinete, nu am inteles de ce trebuia sa facem asta vineri seara la 10 dar nah nu poti strica placerea omului. Eu am baut lapte fiert, cald, alb cum glumesc eu cu ai mei si am admirat cerul instelat cu Calea Lactee care se vede perfect nu ca la Bv, am ascultat sunetele greierilor, etc.
Binenteles ca am luat si laptopul, da, da criticati-ma ca am devenit o snoaba!!! Dar nu am putut taia legatura cu civilizatia chiar total in plus de asta aveam lucruri importante de realizat. Am reusit sa fac curat in Recycle Bin (lucru pe care de mult il aveam in plan), a urmat My Documents!!! Lol din ce in ce mai cool!!! Toate aceste activitati le-am realizat in numai 2 ore, de aici eu trag o concluzie: internetul este de vina pentru toata dezorganizarea din viata mea, ca sa nu mai zic ca tot el e de vina pentru toate dramele lumii moderne!!!
Aceasta zi de vineri a fost una foarte incarcata, mi-am dat seama cat de adevarat e proverbul: "Cine se trezeste de dimineata, departe ajunge!" Asta deoarece ladys and gentlemens m-am trezit de la 6 dimineata pentru a ajunge la timp pentru depunerea dosarului de somaj. Acolo mi-am facut multi nervi, incepand de la faptul ca a trebuit sa astept 2 ore, sa ma abtin sa nu o injur pe una care a intrat inaintea restului prostilor care venisera de la 7 special ca sa ia bilet de ordin si alte asemenea. Dar ce sunt regulile in Romania?!? Niste aberatii scoase la imprimanta pe o foaie care ulterior va sta lipita de un perete si pe care nimeni nu o va lua vreodata in seama. Detaliile sunt de prisos, lucrul bun care a iesit din experienta aceea a fost ca am reusit sa ajung la jumatea cartii lui Coelho, ceea ce inseamna mai mult ca sigur ca nu va trebui sa o prelungesc din nou!!!
Weekendul a fost intr-adevar interesant, sambata am zacut la soare jumate de zi si jumate am vorbit cu prietenii din copilarie… a fost foarte fain sa povestesc cu ei!!! Hmmm memories!!! Felicitari Ramonei pentru frumuselul ei bebe!!!
Drumul de intoarcere a fost de asemenea plin de picanterii ca doar ne caracterizeaza!!! Singurul lucru pe care il pot spune este ca am ramas socata de cate masini de Italia am vazut, era pliiiinnnnnn, erau mai multe ca cele de Ro, culmea!!! Ajunsi in Bv am iesit la o plimbare si situatia s-a repetat, erau grupate cate 4, cate 5 si au impanzit orasul!!! Am citit acum pe un alt blog ca situatia e aceeasi si prin alte parti ale tarii. Imi vine sa rad de faza pe care mi-a zis-o Dee azi ca au facut astia nu stiu ce desen cu niste oameni cu cap de capsuna, no comments about that! Unii sunt usurati ca macar am descoperit motivul pentru care scade Euro si daca as avea bani acum jur ca as cumpara ca la toamna sigur creste iar!

As vrea sa inchei intr-o nota optimista, optimismul caracterizeaza de altfel populatia din spatiul carpato-danubiano-pontic, si anume: ROMANIA SIMPLY AMAZING!!!