Azi am constatat cu mare uimire cat de multe poti face in numai o ora jumate, cat de goala e viata cand nu ai pe cineva langa tine, cat de bine este sa ai un job care sa te tina jumatate de zi ocupat... si lista poate continua, evident.
Este vineri seara am ajuns acasa franta dupa vreo 7 ore de munca si alea trase de par, se simte de la o posta ca e sfarsit de an parca nu mai am chef de nimic, toata saptamana a fost asa... Productivitatea mea (care in cazul de fata se masoara in numarul de dosare rezolvate pe zi) a scazut simtitor in fiecare zi cate un pic :)... azi am atins level-ul minim, adica 12...
Revin insa la punctul in care eu ajung acasa, inghetata, pentru ca afara a inceput o noua era glaciara, menita sa ma faca pe mine sa urasc iarna :P, mananc, ma uit la o jumate de film lasat de ieri seara si fac si 3 km de bicicleta in timpul asta, apoi citesc din roman, mai citesc si cateva din miile de mailuri care imi umplu de atata timp inboxul, fac dus, ma dau cu creme, ma uit la ceas si observ cu stupoare ca a trecut numai o ora jumate de cand a plecat ubitu la bowling... Intrebarea mea este simpla, cum era viata inainte de aparitia celui cu care imi petrec mai tot timpul liber?! I need a logical, based on facts explanation!!!
Dupa o consultare telefonica cu PR agentul meu decidem ca singurele lucruri pe care le mai pot face pe ziua de azi sunt sa scriu pe blog pentru ca oricum a trecut o eternitate de cand nu am mai facut-o, sa ma uit si la cd 2 din film si sa tai si this friday din calendar, cu putin noroc si cu multa dibacie trecem si de pragul acesta. Maine dimineata ma voi trezi si ma voi duce la munca :)) si voi "recupera" in avans ziua de 24 decembrie pentru ca in Ajunul Craciunului nu se munceste ci se asista mama in bucatarie la facutul cozonacilor si se impodobeste bradutul :)
Bun!!! acestea fiind spuse ma bucur sa va anunt ca a mai trecut o ora din ziua de vineri 14 decembrie, zi inceputa ca niciodata pe la 8 dimineata, cu o tura prin magazine dupa cadouri, sosete ude in ghete din cauza zapezii in care m-am aruncat cu o placere deosebita de cum am iesit din casa :P... Ideea de baza era ca am ajuns la concluzia ca oamenii sunt genetically build to share their time, their lives, their tears and smiles with other beings, human beings preferabil.
Fascinant, stiu :))
Nu imi ramane decat sa inchei intr-un stil optimism si sa va impartasesc un nou citat:
"Viata e scurta: incalca regulile, iarta repede, saruta incet, iubeste cu adevarat, rade necontrolat si nu regreta nimic care te-a facut sa zambesti"
