Are we addicted to love?

Azi am constatat cu mare uimire cat de multe poti face in numai o ora jumate, cat de goala e viata cand nu ai pe cineva langa tine, cat de bine este sa ai un job care sa te tina jumatate de zi ocupat... si lista poate continua, evident.

Este vineri seara am ajuns acasa franta dupa vreo 7 ore de munca si alea trase de par, se simte de la o posta ca e sfarsit de an parca nu mai am chef de nimic, toata saptamana a fost asa... Productivitatea mea (care in cazul de fata se masoara in numarul de dosare rezolvate pe zi) a scazut simtitor in fiecare zi cate un pic :)... azi am atins level-ul minim, adica 12...

Revin insa la punctul in care eu ajung acasa, inghetata, pentru ca afara a inceput o noua era glaciara, menita sa ma faca pe mine sa urasc iarna :P, mananc, ma uit la o jumate de film lasat de ieri seara si fac si 3 km de bicicleta in timpul asta, apoi citesc din roman, mai citesc si cateva din miile de mailuri care imi umplu de atata timp inboxul, fac dus, ma dau cu creme, ma uit la ceas si observ cu stupoare ca a trecut numai o ora jumate de cand a plecat ubitu la bowling... Intrebarea mea este simpla, cum era viata inainte de aparitia celui cu care imi petrec mai tot timpul liber?! I need a logical, based on facts explanation!!!

Dupa o consultare telefonica cu PR agentul meu decidem ca singurele lucruri pe care le mai pot face pe ziua de azi sunt sa scriu pe blog pentru ca oricum a trecut o eternitate de cand nu am mai facut-o, sa ma uit si la cd 2 din film si sa tai si this friday din calendar, cu putin noroc si cu multa dibacie trecem si de pragul acesta. Maine dimineata ma voi trezi si ma voi duce la munca :)) si voi "recupera" in avans ziua de 24 decembrie pentru ca in Ajunul Craciunului nu se munceste ci se asista mama in bucatarie la facutul cozonacilor si se impodobeste bradutul :)

Bun!!! acestea fiind spuse ma bucur sa va anunt ca a mai trecut o ora din ziua de vineri 14 decembrie, zi inceputa ca niciodata pe la 8 dimineata, cu o tura prin magazine dupa cadouri, sosete ude in ghete din cauza zapezii in care m-am aruncat cu o placere deosebita de cum am iesit din casa :P... Ideea de baza era ca am ajuns la concluzia ca oamenii sunt genetically build to share their time, their lives, their tears and smiles with other beings, human beings preferabil.

Fascinant, stiu :))

Nu imi ramane decat sa inchei intr-un stil optimism si sa va impartasesc un nou citat:

"Viata e scurta: incalca regulile, iarta repede, saruta incet, iubeste cu adevarat, rade necontrolat si nu regreta nimic care te-a facut sa zambesti"

Dedicatie...

Pentru cel care a reusit sa imi aduca din nou zambetul pe buze :)... versurile unei melodii de suflet :*

"Tu, esti in globul de cristal

Ce-mi arata drumul catre mal

Cand ma pierd in lumea mea, si-as vrea

Sa inving tristetea grea

Tu, nevazut dar te simt

Te ignor dar nu pot sa ma mint

Esti in ceea ce respir, esti tu
Firul ce ma leaga de miracolul din zori

Cand din vis usor cobori, in tot ce ating in jurul meu

Chipul tau il vad mereu, in gand

Esti orice, oricum, oricand

Tu, asteptarea din amurg

Cand secundele incet se scurg

Cu atingeri moi de catifea

Alintate-n mana ta

Tu, esti ideea de intens

Cautarii mele-i dai un sens

Un motiv ca sa incerc mai mult

Tu esti vocea ce-o ascult

Esti chemarea de demult

Ce ma face sa nu-mi apartin, nu mai sunt eu

Nu mai e nimic al meu, esti tu

Nu pleca nu spune nu..."

De ce iubim Brasovul?

Intrebare intrebatoare :). Binenteles, ca in fiecare relatie, fiecare iubeste in felul lui/ei... iubim in mod unic, cu pasiune, obsesiv, impulsiv, cu toata fiinta, pentru totdeauna... etc. dar cel mai important cred ca este faptul ca iubim de fiecare data altfel. Si asta este in definitv ceea ce conteaza cel mai mult in viata, sentimentele pe care le purtam in suflet. At the end of the day comoara cea mai de pret este iubirea... Acum in ceea ce priveste iubirea pentru orasul nostru natal... hummm aici e cu totul alta poveste :)

Iubesc Brasovul pentru ca:

• e cald si primitor
• inseamna "acasa" atunci cand ma intorc de departe
• e locul in care as putea sa imi intemeiez un camin
• aici mi-am construit intregul univers... de la prieteni, la locuri cu semnificatii aparte
• e intr-o continua schimbare
• a fost martorul tacut al tuturor "dramelor" dar si bucuriilor din viata mea
• de fiecare data este altfel desi acelasi
• nu e foarte aglomerat si nici asa murdar ca alte orase
• are stradute intortocheate asa cum imi plac mie
• are parcuri si leagane
• ii stiu si i-am vazut limitele

Si e prea tarziu ca sa mai adaug ceva dar astept completari... in continuare a couple of photos that we took:

Sa fugi sau nu?

I am back!!! Stiu ca nu am mai scris de mult dar am facut research :)) Dupa cum probabil by now stie tot Brasovul, toata Romania =)) am fost plecata la tara AGAIN... nu mai fusesem de vreo 2 luni sau mai mult, nu mai stiu nici eu. In acest post nu o sa descriu viata la tara, nici cat de bine si liniste e acolo si nu, nu o sa insist nici asupra faptului ca satul bunicilor mei conform ultimelor statistici are gradul de poluare zero :P, desi sa stiti ca asa este!!!
Aceasta plecare la tara a semanat mai mult cu o escapada, am luat si o prietena care avea chiar mai multa nevoie de liniste decat mine si zis si facut am pornit!!! Ideea era simpla, urma ca pana duminica sa facem un master plan care sa raspunda tuturor dilemelor noastre existentiale iar de luni (adica azi) sa incepem... ceva... nu stiu ce...
Au fost 2 zile interesante, captivante si pline de concluzii intelepte cum ar fi cea conform careia ar trebui sa ne grabim intrucat am ramas in urma cu multe aspecte ale vietii noastre cotidiene!!! Aceasta teorie a fost insa infirmata de psiholoaga mea care mi-a spus ca de fapt fiecare trebuie sa facem lucrurile in ritmul nostru si ca fiecare ajunge acolo unde trebuie la momentul potrivit. Acestea fiind spuse eu sincer am rasuflat usurata, nu de alta dar aveam o lista colosala... what can i say?! i am way behind ;))
Cel mai mult imi place feelingul de la intoarcerea in oras, telefonul incepe sa vibreze, sms-uri primite in weekend incep sa apara, unele sweet cum a fost cel de la ubi mic, altele in care sunt instiintata de anumite chestii, altele in care sunt intrebata daca sunt in Italia :)) etc. Apoi urmeaza sesiunea de dat telefoane, conectarea la net si uite asa incet, incet imi reintru in cotidian... Dee imi face un rezumat de vreo ora la ce s-a mai intamplat intre timp, adica ce se putea intampla intr-o zi?!? Eeeeeee ati fi uimiti... o mie si una de chestii, normal. Pe la ora 00:30 am reusit sa recuperez tot si sa rasuflu usurata, in inbox am redresat situatia si am ajuns din nou la 1040 de mailuri necitite, am scris pe blog, am vorbit cu aproape toata lumea, acum la 02:05 ma pot duce la somn linistita!!! De dimineata voi merge sa cumpar flori, that if i manage to wake up at 10 iar de intalnit ne intalnit la Posta dear Dee ;))

PS: ubi mic si mie mi-a fost dor de tine... tare, tare

Happy birthday to me!!!

Am mai adaugat o floare in buchetul vietii :))... toata ziua am ras de faza asta... ma bucur ca am scapat de ziua mea si ca e oficially over!!! A fost o zi frumoasa (nu ma intelegeti gresit) si le multumesc tuturor celor care m-au felicitat :P dar mai ales celor care mi-au fost alaturi. M-am simtit super cu voi si abia astept ca maine seara sa ne imbatam asa cum am promis ;)
Nu imi place ziua mea pentru ca nu imi place sa fiu in centrul atentiei, but beside that ador sa primesc cadouri si sa fiu rasfatata tuturor, in plus de asta toata lumea imi face pe plac ceea ce e si mai cool :))
All in all nu am nimic interesant de zis, ca de obicei, si tin sa ii urez cateva de dulce idiotului care a lasat commentul ala frumos format dintr-un cuvant si care nu a avut nici macar curajul sa scape de anonimat :)) fraiere sa te duci undeva si sa nu te mai intorci!!! Asta imi doresc de ziua mea!!! Si pe langa asta imi doresc fie totul bine with my sis, sa uit, sa gasesc ceea ce caut si multe altele... aaaa cel mai mult imi doresc sa scrie Hamsterashul ceva pe noul lui blog ca sa il pot adauga la my favorites ;)
Pupici la toti!!!
Sa fim fericiti dragilor!!!

To my favorite band

Exista si asa ceva in viata mea oricat ar parea de incredibil :) cel putin pana anul trecut cei de la The Rasmus erau chiar foarte importanti in viata mea... Pentru ei am mers la Tg Mures, am indurat ore bune intr-un personal naspa, am stat de veghe pe o pajiste o noapte intreaga, am facut autostopul si mai sunt si altele pe lista :P
Ce pot sa zic?! Am ajuns la concluzia ca muzica este foarte importanta in viata noastra... de exemplu o melodie buna ne poate:

• da forta cand suntem down
• ajuta sa ne descarcam
• face sa radem
• face sa ne simtim bine
• face sa iubim
• ajuta sa facem niste coregrafii beton la aerobic :)) (coregrafii pe care eu si Dee probabil nu o sa reusim sa le invatam prea curand=)))

Anyway motivul acestui post este doar pentru a-mi aminti de my favorite band and my favorite rock concert care chiar a fost super!!! Lauri this is for you in amintirea celor 5 luni in care mi-ai fost alaturi :))

Sail Away

Once upon a time we had a lot to fight for

We had a dream, we had a plan

Sparks in the air we spread a lot of envy

Didn't have to care once upon a time

Remember when I swore

My love was never ending

And you and I would never die

Remember when I swore

We had it all We had it all

Sail away, it's time to leave

Rainy days are yours to keep

Fade away, the night is calling my name

You will stay, I'll sail away

Once upon a time we used to burn candles

We had a place to call a home

The dream that we lived was better than divine

Everyday was like a gift

Once upon a time

Remember when you swore

Your love was never ending

That you and I will never die

Remember when you swore

We had it all we'd never fall

Sail away, it's time to leave

Rainy days are yours to keep

Fade away, twilight's calling my name

You will stay, I'll sail away

No reason to lie

No need to pretend

I'm grateful to die

To live once again

I'm fearless to fly

And reach for the end

...............................................................................................................

I am confused...

• Cine sunt eu?
• Incotro ma indrept?
• Ce fac cu tot timpul pe care il am si pe care il irosesc acum?
• Ce astept?
• La ce visez?
• De ce nu sunt in stare sa fac ceva simplu dar care mi-ar putea aduce tot ceea ce imi doresc?
• De ce nu sunt capabila sa fiu fericita?
• De ce mi se intampla mie toate astea?
  

Intr-o constanta deprimare... sub orice critica de trista... total dezamagita de tot si de toti... am auzit atatea povesti, atatea drame... oamenii sufera dar merg mai departe... Idei aruncate aiurea pentru ca de fapt nu am nimic de spus :)
Am gasit totusi idei pentru cadoul ideal pentru apropiata-mi zi de nastere!!! Pentru cei care ma tot intrebau ce imi doresc fac publice urmatoarele:

1. un abonament pe minim 3 luni la cel mai bun psihiatru (da, cred ca psihiatru imi trebuie nu psiholog, intr-atat de grava e problema:P)...
2. Mi-a mai venit o idee: o intalnire cu Orlando Bloom si daca nu reusiti ma multumesc si cu Josh Hartnett :))...
3. Asa, let me think!!! ca acum mi-a venit cheful nu de alta... hmmmm, i know: o bursa de master in orice tara a Uniunii Europene in afara de Romania...
4. Un job in strainatate sau la GSK... sau undeva ca lumea
5. O excursie de neuitat din care sa ma intorc cu bateriile incarcate
6. Mp3 player
7. A new beginning
   

Nu mai am inspiratie... ;))

Stati linistiti situatia este sub control

Dupa cum bine stiti sunt o persoana extrem de bine informata... acest lucru nu are absolut nici o legatura cu faptul ca de aproape un an nu mai m-am uitat la stiri :)) 5 luni pentru ca nu am avut tv iar in rest pentru ca nu am avut timp, avand n! (a se citi en factorial) activitati. Ei, dupa cum ziceam consider ca vara aceasta am depasit orice limita in ceea ce priveste cititul de articole si alte asemenea, am trecut de la sfaturi de genul "cum sa treci peste..." pana la "absolventii de facultate, incotro?" =))

Nici nu pot sa exprim in cuvinte cat de bine m-am simtit cand am aflat ca tot ceea ce simt si mi se intampla este PERFECT NORMAL asa zice psihologul!!! Si nu sunt numai eu in situatia aceasta suntem mai multi!!! Am sa va exemplific printr-un citat din articolul cu pricina, iete-l:

"Terminarea studiilor universitare reprezinta pentru cei mai multi studenti un motiv de bucurie, care este insotit de un puternic sentiment de autoimplinire ca urmare a parcurgerii cu succes a uneia dintre ultimele etape ale ciclului educational. Insa euforia care insoteste aceste momente incepe sa isi piarda din intensitate, si face loc unui nou sentiment cu care se confrunta un numar din ce in ce mai mare dintre proaspetii absolventi: indoiala. O indoiala care se naste din teama pe care o resimtim ori de cate ori in viata nostra apare o schimbare, iar in situatia de fata este vorba despre schimbarea statutului social. Daca pana acum ne simteam oarecum protejati de statutul de student, vine acest moment care impune luarea unei decizii care sa aduca cu sine schimbarea mult dorita."

Sursa:http://www.ejobs.ro/cariera/sectiune-stdent/articol-TipsTricks/page-Absolventii-de-facultate-incotro

Am incercat sa evidentiez cuvintele cheie ale acestui text pentru a va usura intelegerea lui si prin urmare intelegerea mea, ca persoana, in caz ca doriti acest lucru, normal!!! Am postat si sursa pentru ca asa am invatat cand am scris lucrarea de licenta!!! Daca analizam un pic observam ca si terminarea facultatii este un episod ca oricare altul, prin analogie il putem compara foarte usor cu o relatie :)). Totul incepe cu un sentiment de bucurie si autoimplinire, ce frumos!!! Cerul este albastru, iarba verde si pasarelele canta hi hi hi... Dar dupa cum ne puteam astepta euforia momentului nu tine foarte mult (iubirea eterna stim cu totii ca tine 3 luni) si uite asa ne trezim pusi fata in fata cu indoiala!!! Ce dusman crunt... intamplarea a facut ca vara aceasta sa imi faca atat de multe surprize neplacute incat stiu ca acum sunt cam ironica si rea :). I am trying to rediscover my dark side :P because I am ivil!!!

Orice sfarsit presupune asimilarea si trecerea peste teama care ne-a facut sa adormim timp de 3 luni plangand si blestemand ziua in care ne-am nascut. Asta este cel mai important pas!!! Acum am inteles... apoi suntem liberi sa imbratisam schimbarea care a avut loc in viata noastra si sa luam noi decizii... da da da!!! Decizii care ne vor indruma spre noi orizonturi si spre noi vise... asta pentru cei capabili sa o faca!!! Cine a zis ca nu putem visa si de unii singuri, putem!!! Si daca viata doare acum poate o sa vina si o perioada in care nu o sa mai fie asa si in care o sa putem respira din nou.

Vedeti dragilor!!! Raspunsul era simplu si era chiar in cartea pe care ma chinui sa o termin de vreo luna jumate, the answer was at the end of the book pentru ca asa este si in viata, afla secretul tuturor dilemelor numai cei care au rabdare sa ajunga pana la sfarsit :P

"Totdeauna avem tendinta sa creem fantezii despre lucruri care nu exista si sa fim orbi la marile lectii care se afla in fata noastra"

Sursa: acelasi Paulo Coelho, "Jurnalul unui mag"

Acestea fiind spuse ma voi duce sa imi iau papucii de la cismar si apoi ma intorc sa imi plang de mila intr-unul din colturile camerei.

PS: Flash news: maine o sa duc cartea la biblioteca!!! Imi cer scuze fata de cei care au asteptat-o toata vara si va zic ca in definitiv nici nu e asa cool :)). But that's just me, za ivil side of me...

Kissaz!!!

In cautarea unei maturi ;)

Dap... in urma unei conversatii incendiare avute recent (acum o ora mai exact) mi s-a spus ca sunt o scorpie!!! Nu mi-a venit sa cred but oh well ce puteam sa zic, asta e parerea persoanei respective :P din idee in idee am ajuns la concluzia ca as fi si vrajitoare totodata... hmmm sa fie adevarat, sa nu fie?! Nu am recunoscut nimic evident ca doar nu era sa stric totul intr-un moment de neatentie, asta daca ar fi ceva de stricat :))

Dar in cinstea persoanei respective (al carui nume nu imi permit sa il scriu aici, nu de alta dar oricum m-a amenintat ca ma bate daca adoarme la un anume film) m-am decis sa-i dedic acest post :)

In fact o sa postez cateva poze ca sa fie totul mai clar ;)

Uite cam asa arata intrarea in casa mea... Be afraid, be very afraid!!!

Asa prepar eu toate potiunile necesare vrajilor... Mu ha ha ha!!!

Noaptea ies la agatat de... noi victime normal!!!

Ce sa mai imi place mult viata mea de scorpie/vrajitoare, imi aduce foarte multe satisfactii si am de gand sa imi iau si diploma ca doar asa se poarta si atunci sa vezi ce prapad o sa fie :)) Cred ca am aberat suficient... acest post a fost o gluma, un pamflet care trebuie luat ca atare sau nu :))
Va pup!!!

Pentru ca imi pasa

Iar am parasit blogul si pe "toti cititorii mei", fideli de acum ce mai!!! :)) Vreau sa imi cer scuze dar am avut probleme: multe, diverse, aceleasi, complicate, dezamagitoare... cine le mai tine socoteala?!
Daca am stii ce se intampla in viitor ce tari am fi, nu-i asa?! am evita atatea neplaceri, atatea suferinte... dar cum fiecare lucru are mereu cel putin doua fete ma gandesc ca si daca am cunoaste dinainte tot nu ar fi bine, ca am pierde din entuziasmul care ne caracterizeaza cand traim ceva nou.
Acum un an urma sa plec in aventura vietii mele, totul era nou: oamenii, orasul, tara, plus de asta imi implineam visul cel mai important, urma sa plec din Brasov. Cehia a fost antiteza totala cu tot ceea ce traisem pana la acel moment... daca imi zicea cineva acum un an ca o sa ajung vreodata in starea in care ma aflu momentan mai mult ca sigur i-as fi ras in nas. Dar ce ciudata e viata ca nu e niciodata cum ne asteptam, cum ne dorim.
Iubesc my Socrates time pentru o mie unul motive dar cele mai importante sunt urmatoarele:
- am cunoscut cei mai super oameni
- m-a schimbat ca persoanalitate
- am evoluat intr-o mie de directii
- am invatat ca visele (chiar daca absurde si imposibile) pot deveni realitate
- am calatorit in tari in care nici nu visam sa ajung
- am invatat ca fericirea se afla in lucruri marunte cum ar fi sa te invelesti cu o paturica albastra cu delfini (prietenii stiu de ce ;))

Nu prea sunt in forma azi cu derulatul ideilor dar ideea de baza este ca iubesc Cehia pentru ca am hranit lebedele de pe Valtava dimineata devreme cand orasul abia se trezea la viata, pentru ca am baut cea mai buna ciocolata calda, pentru ca am stat in ciuda frigului pana noaptea la 12 pe strada si pe Charles Bridge ca sa fac poze artistice :))!!! Acele momente erau perfecte si nu stiu daca stiti cum este sa nu iti mai doresti nimic altceva decat sa dureze o anumita clipa la infinit sau macar sa o poti pastra mereu vie. Imi aduc aminte ca intr-o seara am stat si am privit orasul, turistii, pescarusii dresati, luminile, vreo jumatate de ora incercand sa retin totul asa cum era, am vrut sa memorez perfect, sa reusesc cumva sa le fac sa fie ale mele pentru totdeauna. Daca as fi avut o cutituta magica le-as fi pastrat in ea, forever and for always?! si ar fi fost mine all mine, my precious!!! :))
Ceea ce imi doresc acum ar fi sa nu ma fi intors in februarie in tara, sa nu se fi terminat totul asa de brusc, sa nu fi trait lunile ce s-au scurs de atunci si care au fost doar amagire si dezamagire...
In cele ce urmeaza va prezint cele mai importante aspecte ale perioadei cu pricina, ca sa vedeti ca nu exagerez, chiar a fost super!!! :P

Un nou episod

Azi a fost zi draguta pentru ca am ras, am iesit cu prietenele la shopping si am ajuns din nou la Papaya unde am dezbatut toate dramele noastre cotidiene. Cred ca noi fetele avem foarte multe de discutat tocmai pentru ca este in firea noastra sa analizam si sa despicam firul in patru indiferent cat de mica ar fi problema respectiva. Nu este de mirare ca "Sex and the city" a avut asa un succes :)... As vrea sa le multumesc pe aceasta cale celor 4 fete extraordinare, ca sunt parte din viata mea!!! si mai ales ca m-au imprumutat (din nou!!! si fara dobanda, sper, nu-i asa Ema? :P) sa imi iau sacoul maron :)) Nu o sa uit concluzia: "inca un copil fericit, Unicef"...

Anyway nu acesta e topicul postului din seara asta... nu cred ca am un topic de fapt, dar m-am obisnuit sa scriu in fiecare seara si acum ma simt "obligata" sort of sa vin cu noutati.

Intre Italia si Austria exista o sectiune a Alpilor foarte inalta si dificil de escaladat. Si aici cu mult timp in urma s-a construit o cale ferata pentru a lega Venezia de Viena. Ideea este ca au construit sinele acelea inainte de a se inventa un tren care sa poata sa parcurga portiunea respectiva. Au construit sinele oricum pentru ca stiau ca intr-o buna zi o sa vina si trenul... O mica lectie de viata, optimismul si speranta trebuie sa ne fie calauze pana si in cele mai ploioase zile...

"You have to live spherically, in many directions, never lose your childish enthusiasm and things will come your way" Federico Fellini

Daca v-au placut cele 2 povesti va recomand sa vedeti filmul sau sa cititi carte (dupa caz):

Adevar sau provocare?

Azi o sa impartasesc putin din vasta mea experienta... sunt de fapt doar cateva idei care m-au tras de maneca lately :)

Viata nu este cinstita, putem sa acceptam acest lucru si sa mergem mai departe (pentru cei care pot si se incadreaza aici jos palaria, ma inclin, vorba lui Andy) sau putem sa ne lamentam, sa ne afundam in dezastrul din jurul nostru...

Desi simt ca ma incadrez clar la cea de-a doua categorie, zilele trecute cand ma aflam intr-un anumit local :)), my sis m-a supus la o mica sedinta de terapie si asa am aflat ca oricat de big ar fi za shit around us noi suntem in fond si la urma urmei niste optimisti si o scoatem la capat!!! Orice ar fi, chiar si atunci cand ne loveste un uragan, dupa ce se linistesc apele, incepem sa cautam ce a mai ramas si sa reconstruim... nimeni nu poate trai prea mult printre ruinele a ceea ce a fost candva extraordinar. Este in natura umana sa privim inainte, cred. Dar oare ce se intampla daca "boala ta" e incurabila, aici este dilema mea, imi amintesc ca cineva imi spunea odata ca te consolezi cu faptul ca nu se poate face nimic si accepti totul asa cum a picat. Bun... deci atunci invatam sa traim cu povara noastra, sa speram ori ca situatia se va imbunatati ori ca se va gasi un leac odata si-odata. Punem totul intr-o cutiuta magica si o pastram acolo mereu in speranta ca intr-o zi o sa doara mai putin, dar mereu omniprezenta ca o fantoma ce va sta mereu langa noi...

Binenteles ca tot ceea ce scriu eu acum este plin de intelesuri ascunse si de hiperbole :)) dar este exact punctul unde doream sa ajung!!! Noi oameni evitam sa spunem adevarul pentru unii dintre noi nu exista adevar SAU provocare pentru simplul fapt ca adevarul este o provocare!!! si ce provocare...

Dar e normal sa fie asa pentru ca e greu sa spui mereu adevarul, nu toti avem curaj, eu recunosc ca sunt o persoana foarte cinstita dar cateodata din lasitatea de a nu pierde tot, din frica, am ales sa nu spun adevarul... si acum regret!!!

Adevar: viata e scurta, nu se merita sa ne ascundem dupa deget... Provocarea: sa luptam pentru ceea ce ne dorim pentru ca nu se stie cand o sa ajungem sa regretam si daca acel moment va fi prea tarziu o sa doara de o mie de ori mai mult.

Acum ceva off topic ce imi place mie cel mai mult in filme este faptul ca vedem niste drame de-a dreptul incredibile, de genul persoane care sufera ani in sir (de genul 10, 20) dupa care se intampla ceva si se regasesc si totul se termina cu bine... hmmm oare si in realitate se intampla la fel?!

Iar a doua chestie off topic si care mi se pare super comica este faptul ca azi-noapte am visat un lac plin cu delfini care erau de fapt dalmatieni!!! da da ati citit bine, caini dalmatieni, apoi mai erau acolo si ursi polari... iar eu ma luptam sa ies de acolo, pentru ca eu de fapt habar nu am sa inot. Ideea este ca am fost ajutata de un delfin din'asta si cand am ajuns pe mal tineam in brate un dalmatian, il mangaiam si ma gandeam: "ehh nu este el labrador auriu dar este totusi visul meu devenit realitate si cel mai important este ca el este al meu". Stiu ca daca nu reusiti sa cititi printre randuri o sa ziceti ca sunt nebuna dar daca reusim sa analizam semnificatiile ascunse eu cred ca acest vis a fost edificator!!!

Da... azi a fost o zi plina desi nu am facut mai nimic din nou, dar stand aici in inchisoarea mea poleita ;) am asistat din nou la diferite drame iar concluziile le-am tras in acest post... eu vreau sa raman optimista si asta pentru ca nu se stie cand suna telefonul si afli ceva ce iti poate schimba viata ;)

Cam atat!!!

Buna dimineata!!!

Trebuie sa invatam...

• sa credem in noi si in fortele noastre
• sa speram chiar daca totul pare naruit, imposibil si alte asemenea
• sa apreciem ceea ce avem in momentul in care avem acel lucru/acea persoana
• sa visam pentru ca visele sunt hrana sufletului
• sa ne fixam teluri realiste si sa luptam pentru ele
• sa fim sinceri
• sa avem incredere in cei din jur
• sa pretuim fiecare clipa caci e unica
• sa ne bucuram de calatorie in sine
• sa ascultam linistea
• sa iubim cu tot sufletul
• sa acceptam infrangerile pentru ca si ele fac parte din viata
• sa luptam pentru ceea ce merita
• sa riscam
• sa fim noi insine pentru ca nu ajuta la nimic daca imitam pe altcineva, nu poti fi o umbra toata viata
• sa construim cu calm si rabdare caci baza e cea mai importanta

Nu stiu ce m-a apucat in noaptea asta, o ultima farama de speranta, un ultim strop din ceea ce a mai ramas cand totul s-a terminat... Si ca de obicei ne consolam cu ideea ca: se putea si mai rau :)... dap... cam atat!

Viata la tara

Aproape toti avem bunici la tara, stiti voi locul acela uitat de lume, fara telefon, cablu si alte minuni ale lumii moderne. Este locul unde ne-am petrecut copilaria, unde am legat cele mai super prietenii, unde umblam cu picioarele desculte si nu ne pasa, unde totul era altfel. Tara mea este un sat foarte frumos, care are inca drum pietruit si apusuri de soare cum nu am mai vazut nicaieri… este locul unde am trait pana la tragica varsta de 7 ani… deh trebuia sa merg la scoala…

Povestea de azi se va concentra asupra zilei de 3 august a.c. cand am pornit cu ai mei spre tara, sunt numai 126 km din Brasov pana acolo dar ca de obicei noi facem cam 3-4 ore pe drum, depinzand de numarul de opriri legate de achizitionarea diverselor obiecte absolute necesare!!!
Calatoria pe DN1 a fost, contrar asteptarilor (iar au mintit astia poporul cu televizorul) foarte ok, deloc aglomerata si magica, (virgula) ca de obicei!!! De la un anumit punct eu am adormit, adica pe la ultimii 40 de km, nu stiu cum se face dar mai mereu clachez la portiunea asta. In fine odata ajunsi am reusit sa ma trezesc, sa imi imbratisez bunicii care de fiecare data ma asteapta cu atata iubire. Da incredibil dar ma iubeste si pe mine cineva!!! Ieeeiiii!!!
Imi place ca de fiecare data ma adaptez foarte repede acolo, in sensul ca nici nu ajungem bine si trec la explorat de gradina, animale si alte asemenea… pe seara am facut foc ca sa coaca mama vinete, nu am inteles de ce trebuia sa facem asta vineri seara la 10 dar nah nu poti strica placerea omului. Eu am baut lapte fiert, cald, alb cum glumesc eu cu ai mei si am admirat cerul instelat cu Calea Lactee care se vede perfect nu ca la Bv, am ascultat sunetele greierilor, etc.
Binenteles ca am luat si laptopul, da, da criticati-ma ca am devenit o snoaba!!! Dar nu am putut taia legatura cu civilizatia chiar total in plus de asta aveam lucruri importante de realizat. Am reusit sa fac curat in Recycle Bin (lucru pe care de mult il aveam in plan), a urmat My Documents!!! Lol din ce in ce mai cool!!! Toate aceste activitati le-am realizat in numai 2 ore, de aici eu trag o concluzie: internetul este de vina pentru toata dezorganizarea din viata mea, ca sa nu mai zic ca tot el e de vina pentru toate dramele lumii moderne!!!
Aceasta zi de vineri a fost una foarte incarcata, mi-am dat seama cat de adevarat e proverbul: "Cine se trezeste de dimineata, departe ajunge!" Asta deoarece ladys and gentlemens m-am trezit de la 6 dimineata pentru a ajunge la timp pentru depunerea dosarului de somaj. Acolo mi-am facut multi nervi, incepand de la faptul ca a trebuit sa astept 2 ore, sa ma abtin sa nu o injur pe una care a intrat inaintea restului prostilor care venisera de la 7 special ca sa ia bilet de ordin si alte asemenea. Dar ce sunt regulile in Romania?!? Niste aberatii scoase la imprimanta pe o foaie care ulterior va sta lipita de un perete si pe care nimeni nu o va lua vreodata in seama. Detaliile sunt de prisos, lucrul bun care a iesit din experienta aceea a fost ca am reusit sa ajung la jumatea cartii lui Coelho, ceea ce inseamna mai mult ca sigur ca nu va trebui sa o prelungesc din nou!!!
Weekendul a fost intr-adevar interesant, sambata am zacut la soare jumate de zi si jumate am vorbit cu prietenii din copilarie… a fost foarte fain sa povestesc cu ei!!! Hmmm memories!!! Felicitari Ramonei pentru frumuselul ei bebe!!!
Drumul de intoarcere a fost de asemenea plin de picanterii ca doar ne caracterizeaza!!! Singurul lucru pe care il pot spune este ca am ramas socata de cate masini de Italia am vazut, era pliiiinnnnnn, erau mai multe ca cele de Ro, culmea!!! Ajunsi in Bv am iesit la o plimbare si situatia s-a repetat, erau grupate cate 4, cate 5 si au impanzit orasul!!! Am citit acum pe un alt blog ca situatia e aceeasi si prin alte parti ale tarii. Imi vine sa rad de faza pe care mi-a zis-o Dee azi ca au facut astia nu stiu ce desen cu niste oameni cu cap de capsuna, no comments about that! Unii sunt usurati ca macar am descoperit motivul pentru care scade Euro si daca as avea bani acum jur ca as cumpara ca la toamna sigur creste iar!

As vrea sa inchei intr-o nota optimista, optimismul caracterizeaza de altfel populatia din spatiul carpato-danubiano-pontic, si anume: ROMANIA SIMPLY AMAZING!!!

Where are you???

Te-am asteptat toata viata... iar cand intr-un final ai aparut ai trecut pe langa mine, mi-ai aruncat o privire glaciara si sfidatoare, m-ai impins si te-ai asezat pe singurul loc liber din autobuz... nu mi-a venit sa cred!!! ai fredonat jalnic o melodie de la radio si te-ai uitat nepasator pe geam... ai continuat sa mesteci efervescent guma si sa ma calci pe nervi cum nimeni nu a mai facut-o. In visele mele nu se intampla asa!!!

De ce urasc vara

Urasc vara pentru ca orasul meu este pustiu mai toata ziua, fierbinte si tacut, deprimant chiar. Niciodata nu stiu ce sa fac in acest anotimp, poate e un paradox dar e ca si cum totul e aranjat, clar si evident in restul lunilor din an mai putin pentru cele de vara... in special iulie si august mi se par oribile :)) Mereu reusesc sa ma deprime!!! Partea buna este ca totusi aceasta perioada trece relativ repede, mereu se gasesc chestii de facut, de exemplu imi aduc aminte ca la un moment dat intr-o vara am reusit sa imi fac timp sa pictez!!! foarte fain a fost, o zi m-a tinut si am facut si un mic vernisaj la final :P (only for my parents, it was a success anyway!!!).
Revenind la firul epic al povestirii am realizat ca vara trecuta a fost prima cand nu am lucrat, aveam o scuza totusi, in toamna urma sa plec cu bursa si a trebuit sa umblu pe la ambasada (twice i was there). Oricum aveam teluri inalte ca si acum de altfel :)).
Vara aceasta este mai fierbinte si mai deprimanta ca niciodata!!! este o minune ca inca ma aflu aici si pot sa scriu, la cate zile am stat si m-am gandit daca sa-mi tai venele sau sa le las lungi...
Ceea ce este si mai trist e faptul ca dupa "vacanta de vara" nu mai incepe scoala, nimic. Ce pot sa zic?! Incerc sa imi pastrez optimismul, care vine si trece ca gandul si ca vantul... In cautarea jobului ideal nu am simtit cand a trecut prima saptamana din restul vietii mele.
Intrebarea este ce mai fac de acum incolo?! Nu mai am nici un plan, nimic, doar sa aplic dosarul pentru master si atat... Unde poti gasi alinare?! In cartea lui Paulo Coelho pe care am imprumatat-o saptamana trecuta de la biblio?! Sa fie aceasta raspunsul tuturor dilemelor mele???
"Poarta era deshisa pentru mine, dar eu nici macar nu indraznisem sa-i incerc clanta."
Fiecare intelege ce vrea de aici... ufffffffffffffffff!!!!!!!!!!!!!

A sorta fairytail

"...And I'm so sad like a good book
I can't put this day back
A sorta fairytale with you
A sorta fairytale with you
And I was ridin' by
Ridin' along side
For a while till you lost me
And I was ridin' by
Ridin' along till you lost me
Till you lost me in the rear view
You lost me
I said way up north I took my day
All in all was a pretty nice day
And I put the hood right back where
You could taste heaven perfectly
Feel out the summer breeze
Didn't know when we'd be back
And I don't didn't think
We'd end up like this..."

Versurile sunt dintr-un cantec "A Sorta Fairytail" - Tori Amos... mie imi plac si versurile si melodia :)... Imi place sa descopar un cantec in winamp pe care nu il ascultasem si care dintr-o data devine a favorite...
Deci cantecul spune ca e un fel de poveste, totul este o poveste, viata poate fi o poveste daca ai alaturi printesa/printul tau... mai crede cineva in asa ceva in zilele noastre? Ce se intampla cu happy-end-ul daca personajele nu mai cred in puterea iubirii adevarate, pure, inocente care invingea totul si pentru care eroii isi dadeau pana si viata?!
O sa revin soon cu un post serios...

And now what?...

Am revenit cu vesti de pe frontul de vest ;)) deci it's oficially over, i am sorry to say it or not... nu stiu ce simt in legatura cu terminarea facultatii...
S-a terminat confuz asa cum a inceput :) de ce?! pentru ca m-am trezit de dimineata, la 7 ca sa fiu mai exacta, fara ceas!!! a se retine acest aspect, am pornit in masina familiei spre casa Dianei unde am repetat speech-ul... ma rog unii ca Diana de exemplu au repetat, altii ca subsemnata au injurat, ras, plans, restructurat discursul etc. In dulcele stil clasic :))
Ajunse pe colina panica a inceput sa se amplifice, apoi sa se evapore pentru ca asa se intampla!!! In situatii de criza nu te panichezi, doar asta am invatat la GSK, ci te ridici de pe jos, te scuturi de praf si emotii si mergi inainte! Asa am facut si eu... am intrat si am inceput sa vorbesc despre faptul ca "prin intermediul acestei lucrari am incercat sa analizez importanta crescanda a conceptului de dezvoltare durabila..." foarte frumoasa tema aleasa si de actualitate in caz ca nu stiati!!! Iar studiul de caz a fost facut pe firma internationala Zentiva :)) De ce? Pentru ca asa am vrut eu si pentru ca Dan a fost si este cel mai super PM ever!
Anyway, dupa o lunga asteptare am primit rezultatele, am luat 9.83 iar acest lucru a dus la obtinerea unei medii finale de 9.41, observati va rog limbajul elevat si stiintific folosit!!! :))
Si uite asa am devenit economista cu diploma!!! Ce urmeaza?! Vaaaaiiii sa nu imi zici ca nu stii!!! Rusine!!! Iti zic eu ce urmeaza pentru ca e foarte simplu, previzibil si fascinant!!! urmeaza varianta A sau B, depinde de ce voi alege si de oportunitatile aparute. Astfel:
Varianta A presupune in mod evident angajarea la o firma MULTINATIONALA pentru ca asa trebuie si asa e trendul, unde voi castiga incet si sigur foarte multi bani!!! Urmata de indobitocirea inceata si sigura, casatoria cu un alt economist, analist sau whatever, cu care nu se stie daca voi fi fericita mai mult de 3 luni pentru ca iubirea eterna dureaza 3 luni!!! Apoi copii, casa cu piscina si masina nu stiu de care... ne vom minti in fiecare dimineata ca viata e perfecta si ne vom afunda pana la sfarsitul vietii intr-o monotonie pink! :))
Varianta B presupune asumarea de riscuri pe termen mediu si lung, luarea unor decizii mai putin plauzibile, lupta curajoasa cu dezamagirea si depresia ca nu am bani, sot bogat si casa cu piscina dar ca in schimb macar am incercat sa fac altceva in cei 70 de ani (am luat o medie) care imi sunt dati pe aceasta lume. Lupti cu morile de vant dar macar ai incercat!!!
Nu stiu ce se va intampla in cativa ani de acum inainte, nu stiu ce varianta voi alege, sunt sigura ca mai sunt si altele mai putin drastice, dar ceea ce imi propun este sa incerc sa nu imi uit principiile (idealiste) si visele!!! si cel mai important o sa incep sa fac chestii pentru mine si nu pentru cei din jur (pentru ca discutia cu un prieten m-a pus pe ganduri).
Cam atat!!! e super late si maine am tren la 7:57!!!

Eternul maine...

Poti amana la nesfarsit ceva ce nu vrei neaparat sa se intample sau de care iti e cam frica?! raspunsul este NU... imi pare rau ca te dezamagesc dar asta e :)
De exemplu eu realizez acum ca maine, pentru mine, e la o distanta de 3 minute iar acest maine in discutie are o insemnatate foarte mare for me, for my friends... it's the end of an era, darlings!!! terminaram si facultatea, cand au trecut 4 ani, numai voi stiti, pentru ca eu for sure nu stiu :)
Imi aduc aminte... Pauza: flash news "maine a devenit azi", just happend :), asadar imi aduc aminte inceputul, ca nu stiam pe unde sunt corpurile facultatii, ca intrasem la 2 facultati si nu stiam pe care sa o aleg, apoi mi-am cunoscut colegii, o sa le fac un portret robot la cativa in unul din posturile urmatoare, apoi semestrele au zburat ca gandul si ca vantul!!! Am trait drame, bucurii, etc. Ca orice film reusit a avut de toate pentru toti... nu-i asa?!
Pentru mine cele mai importante aspecte au fost prieteniile pe care le-am legat in timpul facultatii si bursa Socrates!!! Cele mai fericite 5 luni din viata mea, in cea mai super tara posibila, cu cei mai super prieteni ever!!! intr-unul din posturile viitoare o sa scriu despre tot si o sa va arat si poze dragilor ;)
To conclude with i would like to say that tomorrow se termina oficial scoala, aproape am luat licenta, cu nota buna ca doar sunt fata "dasteapta", si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea... se termina cam sec postul dar trebuie sa ma pregatesc pentru ziua cea mare!!! :P ce stiti voi!?! :))
Va pup pe toti!!! Vise frumoase!!!

De ce???

O intrebare care nu de putine ori mi-a dat bataie de cap, sunt sigura ca nu numai mie, dar totusi m-am decis sa scriu despre ea pentru ca era pe lista cu topicuri... nu vreau sa cad pe panta depresiei, sa nu crezi ca ma apuc acum sa imi plang toate nesansele sau mai stiu eu ce.
Vreau doar sa expun cateva variante ale acestei dileme :)
1. de ce ploua?
2. de ce nu pot sa adorm in nici o seara inainte de 2 dimineata?
3. de ce am terminat facultatea?
4. de ce cand ceva merge atat de bine ajungem sa zicem "era prea frumos ca sa fie adevarat"?
5. de ce cand se intampla ceva rau ne consolam si ne mintim ca "maine poate rasare soarele si pe strada mea"?... dar daca nu mai rasare, atunci ce ne facem?!
6. de ce facem ceea ce trebuie si nu ceea ce vrem, simtim?
7. de ce se asculta "I will survive" sau mai rau se canta la karoke atunci cand ne paraseste "sufletul pereche"?
8. de ce avem doar un suflet pereche? eu nu cred ca e doar unul, eu vreau sa am mai multe... :)
9. de ce e atat de greu sa acceptam urmatoarea sintaxa: "sometime we love, we learn and we move on"
Hmmm... the answer is simple, the answer is: I DON'T KNOW :)
Dar cheer up ca gasim noi pana la urma si rezolvarea asta... cred si sper!

Pentru ca orice sfarsit este un nou inceput

Da, da, da trebuia sa o fac si pe asta :)) toata lumea are blog numai eu nu??!! adica de ce nu?!? am i not good enough? sa iti amintesc ca visul era sa devin jurnalista?! in caz ca nu stiai am scris pana si in revista liceului sau cel putin am avut niste tentative... ideea este ca i can and i will!!! am zis si ramane scris :))
ce inceput furtunos!!! cu cine ma cert eu de fapt?! pe cine incerc sa conving?! la ce s-a ajuns... i'm telling you, we live in a sick society... pentru ca:
1. habar nu mai avem cum sa interactionam intre noi
2. suntem obsedati de net
3. ne petrecem mai tot timpul in front of the computer
4. ne dam intalniri cu oameni cunoscuti pe net :)) (in acest domeniu puteti sa cereti sfaturi prietenei mele Dee, mi se pare ca a scris si in blog pe tema asta)
and so on, lista poate continua... dar sa nu ma intelegi gresit, nu critic nimic, nici macar nu stiu cum am ajuns aici :P
Ideea era ca primul post este important and to be onest nu prea stiam cu ce sa incep, adica mi-am facut eu asa o lista cu topicuri dar parca nici unul nu se potrivea pentru inceput.
Inceputul este foarte important, cel putin asa a spus tipul de pe Hbo cand a facut prezentarea la nu stiu ce film, acum vreun sfert de ora :)
Hmmm, foarte complicat domle' adica acum ma streseaza ideea ca Dee si-a pus un nou "gadget" pe blog care ii arata cati intra pe blog-ul ei si de unde sunt iar eu nu ma pot gandi decat la "cine o sa intre pe blogul meu?!?" CINE???
Trebuie sa va atrag cumva!!! i must!!! ich musse!!! asadar si prin urmare grecii fac comert pe mare, daca vreti sa va distrati intrati pe blogul meu si nu regretati!!! va garantez!!! :))
How cheap does that sound?! =)) you know what? i don't care!!! WHATEVER!!! =))