vineri, 25 iulie 2008

Faza comica :P

"Cine-i harnic si munceste are tot ce vrea, cine-i lenes si chiuleste are tot asa" :)) asta imi spunea mereu profu' de istorie in liceu, pentru ca eu mereu ma agitam si invatam si stiam la ascultare si altii care habar n-aveau dar li se soptea/copiau luau la fel ca mine... nu stiu ce urmarea de fapt profu' dar uite ca mi-am adus aminte acum. Si cum eu la noul meu job am o activitate intensa din una in alta am ajuns pentru a o mia oara pe ziua de azi la verificatul de mail, blog, etc. etc. Si ce moment mai bun as putea gasi daca nu sa imi planific CONCEDIUL.
M-am apucat sa caut ceva despre Italia, locatie in care doresc sa ajung de vreo 2 ani acum, si cautand am dat peste un site care ma interesa, il accesez si iete ce apare:

"After 10 years I have decided to close my Cinque Terre site. I have not been to Cinque Terre for 2 years, and I am out of touch with life there. Also my job and my interests have changed
My new
favorite country is Japan."
No ni la el :)) vorba unei colege de aici, asa de comic mi s-a parut acest mesaj ca trebuia sa il aduc in discutie neaparat ;))... adica cand decizi ca e timpul sa renunti la tara ta preferata---> cuvant care desemeneaza clar ceva la care nu renunti tocmai pentru ca este in top si mereu va fi. A fost comic ce mai ;)).
In continuare poze cu Cinque Terre, destinatie unde tot voi ajunge pana mor :)), poate la pensie vorba aia mai bine mai tarziu decat niciodata dar... cine stie =))



Ma gandesc...

ce si cum sa scriu pentru ca de fapt nu aveam in plan inca un post dar am dat peste poza asta si trebuia sa o utilizez :)) it is just too funny...
Sunt la munca mai am 3 ore si inca nu am utilizat ora de pauza de masa din dotare :P, nu ca nu as fi tot intr-o pauza tot timpul dar nah. Anyway astazi voi iesi dupa munca cu noii mei colegi la o pizza and this is called "to socialize" you know :))... sunt draguti ca m-au chemat si pe mine pentru ca am inteles ca este o intalnire cu fosti colegi and so on...
Hummm ce pot sa zic singurul lucru care imi vine in minte este faptul ca indeed I better watch out all the time la jobul asta... I've been worn-out chiar din prima zi.

Cand eram fericita :)

mda... eram departe, departe in lumea noastra :)



































duminică, 9 martie 2008

Viata de zi cu zi...

Ma uitam acum ca ultima data am postat in 14 decembrie... asta inseamna ca peste o saptamana se vor implini 3 luni, adica aproximativ 90 de zile... nu stiu sa raspund ce am facut in acest timp, parca nu imi vine nimic in minte, chiar nu s-a intamplat nimic semnificativ?! Ce naiba!!! Imposibil... normal ca s-au intamplat chestii, numai ca nu mi s-au intamplat mie :P
O prietena de-a mea a fost ceruta in casatorie (si ea a zis: "da"), o alta prietena s-a mutat impreuna cu prietenul ei, alta s-a despartit de iubitul ei, cu multe persoane nu prea am mai vorbit in ultimul timp deci nu stiu ce li s-a intamplat ;)) deci dupa cum vezi muuuullttee chestii s-au intamplat :P... a fost Craciunul, revul, 14 februarie, 23 februarie (adica ziua lu Dee, asta in caz ca nu stiati :P), hummm cel mai recent ne-am luptat cu 1 si 8 martie si lista poate continua.
Dar nu inteleg cum de nu s-a putut intampla nimic fascinant, nimic incredibil, cel putin extraordinar... whyyyyy??? Chestii care mi s-au intamplat mie: hummmm, trebuie sa fie ceva!!! Pe langa faptul ca nu ma pot trezi mai repede de 11 dimineata, ce ar mai putea sa fie... ma trezesc asadar cu chiu cu vai, ma duc la munca cu un jeg de bus plin de oameni naspa, stau 6 ore, vin acasa, aici se rupe firul... aaaa am avut sesiune, la master :)) a fost ilar, m-am chinuit teribil sa "citesc" carti de cate 300 sau 400 de pagini in cateva dupa-amieze, am pus intre ghilimele pentru ca acea activitate nu se poate numi citit, scanarea unor pagini cu privirea nu se va solda cu retinerea automata a respectivelor informatii ;)) nu nu nu chiar daca asa am vazut noi in filme, fictiunea bate inca o data realitatea... prin urmare si era si de asteptat cea mai mare nota a fost 8... But guess what?! I don't care anymore.
Apoi, alt pas important pentru mine a fost vanzarea lucrarii de licenta, abia astept sa primesc banii pe cardul proprietate personala Visa Euro 26 de la Transilvania :P... o sa fac publica suma, in mod clar... numai sa o primesc si sa vedeti ce va oftic :))
My job... that is a whole new reason NOT to wake up in the morning... nu stiu ce s-a intamplat in ultimul timp dar cred ca va trebui sa caut pe google niste sfaturi... asa cum fac cu mai toate dilemele mele :)) dau google search si imi tin degetele incrucisate sperand la multe pagini pline de raspunsuri. In cazul de fata intrebarea ar fi: "cum sa te duci la munca CU CHEF si sa nu te enervezi cand tot ceea ce te inconjoara este ipocrizie, PUPINCURISM si prostie" cam lung stiu, oare ce raspunsuri imi va genera?! ;)) Am realizat ca perioada maxima la care se poate astepta cineva de la mine sa fiu incantata de lucrul respectiv este 6 luni, dar tin sa mentionez ca aceasta perioada este strict legata de activiatea profesionala sau cel putin asa cred.
Ca orice om normal care a avut sansa sa locuiasca o perioada in alta tara si sa mai si calatoreasca un pic odata revenita in the deep, dark forests of Transilvania nu am putut renunta la gandul de a pleca iar. Presupun ca nu sunt singura persoana care isi doreste sa stea aici doar in vacante sau ma rog de sarbatori... trebuie sa recunoastem cu durere in suflet ca tara noastra si atitudinea noastra omoara incet si sigur spiritul uman. De aceea intr-o ultima tresarire de entuziasm, cu un mic licar de speranta in suflet, am aplicat la un master la Sapienza, in Roma... si surprise surprise cum erau doar 2 burse am iesit pe locul 4, tipic nu?! Oricum ideea ca am fost atat de aproape a fost asa ca un boost de energie, optimism, incredere in sine, minunate sentimente care nu au tinut decat cateva zile insa, sau erau ore?! Nu imi mai aduc aminte. Iar am ajuns sa imi scriu frustrarile pe blog, de parca asta o sa ma ajute cu ceva ;))
Vorba de duh de la final: "frecam menta pentru ca suntem nefericiti sau suntem nefericiti pentru ca frecam menta?" Si ca sa continui cu plagiatura voi incheia cu: ma inclin, voie buna.

vineri, 14 decembrie 2007

Are we addicted to love?

Azi am constatat cu mare uimire cat de multe poti face in numai o ora jumate, cat de goala e viata cand nu ai pe cineva langa tine, cat de bine este sa ai un job care sa te tina jumatate de zi ocupat... si lista poate continua, evident.
Este vineri seara am ajuns acasa franta dupa vreo 7 ore de munca si alea trase de par, se simte de la o posta ca e sfarsit de an parca nu mai am chef de nimic, toata saptamana a fost asa... Productivitatea mea (care in cazul de fata se masoara in numarul de dosare rezolvate pe zi) a scazut simtitor in fiecare zi cate un pic :)... azi am atins level-ul minim, adica 12...
Revin insa la punctul in care eu ajung acasa, inghetata, pentru ca afara a inceput o noua era glaciara, menita sa ma faca pe mine sa urasc iarna :P, mananc, ma uit la o jumate de film lasat de ieri seara si fac si 3 km de bicicleta in timpul asta, apoi citesc din roman, mai citesc si cateva din miile de mailuri care imi umplu de atata timp inboxul, fac dus, ma dau cu creme, ma uit la ceas si observ cu stupoare ca a trecut numai o ora jumate de cand a plecat ubitu la bowling... Intrebarea mea este simpla, cum era viata inainte de aparitia celui cu care imi petrec mai tot timpul liber?! I need a logical, based on facts explanation!!!
Dupa o consultare telefonica cu PR agentul meu decidem ca singurele lucruri pe care le mai pot face pe ziua de azi sunt sa scriu pe blog pentru ca oricum a trecut o eternitate de cand nu am mai facut-o, sa ma uit si la cd 2 din film si sa tai si this friday din calendar, cu putin noroc si cu multa dibacie trecem si de pragul acesta. Maine dimineata ma voi trezi si ma voi duce la munca :)) si voi "recupera" in avans ziua de 24 decembrie pentru ca in Ajunul Craciunului nu se munceste ci se asista mama in bucatarie la facutul cozonacilor si se impodobeste bradutul :)
Bun!!! acestea fiind spuse ma bucur sa va anunt ca a mai trecut o ora din ziua de vineri 14 decembrie, zi inceputa ca niciodata pe la 8 dimineata, cu o tura prin magazine dupa cadouri, sosete ude in ghete din cauza zapezii in care m-am aruncat cu o placere deosebita de cum am iesit din casa :P... Ideea de baza era ca am ajuns la concluzia ca oamenii sunt genetically build to share their time, their lives, their tears and smiles with other beings, human beings preferabil.
Fascinant, stiu :))
Nu imi ramane decat sa inchei intr-un stil optimism si sa va impartasesc un nou citat:
"Viata e scurta: incalca regulile, iarta repede, saruta incet, iubeste cu adevarat, rade necontrolat si nu regreta nimic care te-a facut sa zambesti"

duminică, 11 noiembrie 2007

Dedicatie...

Pentru cel care a reusit sa imi aduca din nou zambetul pe buze :)... versurile unei melodii de suflet :*
"Tu, esti in globul de cristal
Ce-mi arata drumul catre mal
Cand ma pierd in lumea mea, si-as vrea
Sa inving tristetea grea
Tu, nevazut dar te simt
Te ignor dar nu pot sa ma mint
Esti in ceea ce respir, esti tu
Firul ce ma leaga de miracolul din zori
Cand din vis usor cobori, in tot ce ating in jurul meu
Chipul tau il vad mereu, in gand
Esti orice, oricum, oricand
Tu, asteptarea din amurg
Cand secundele incet se scurg
Cu atingeri moi de catifea
Alintate-n mana ta
Tu, esti ideea de intens
Cautarii mele-i dai un sens
Un motiv ca sa incerc mai mult
Tu esti vocea ce-o ascult
Esti chemarea de demult
Ce ma face sa nu-mi apartin, nu mai sunt eu
Nu mai e nimic al meu, esti tu
Nu pleca nu spune nu..."

luni, 5 noiembrie 2007

De ce iubim Brasovul?

Intrebare intrebatoare :). Binenteles, ca in fiecare relatie, fiecare iubeste in felul lui/ei... iubim in mod unic, cu pasiune, obsesiv, impulsiv, cu toata fiinta, pentru totdeauna... etc. dar cel mai important cred ca este faptul ca iubim de fiecare data altfel. Si asta este in definitv ceea ce conteaza cel mai mult in viata, sentimentele pe care le purtam in suflet. At the end of the day comoara cea mai de pret este iubirea... Acum in ceea ce priveste iubirea pentru orasul nostru natal... hummm aici e cu totul alta poveste :)

Iubesc Brasovul pentru ca:

  • e cald si primitor
  • inseamna "acasa" atunci cand ma intorc de departe
  • e locul in care as putea sa imi intemeiez un camin
  • aici mi-am construit intregul univers... de la prieteni, la locuri cu semnificatii aparte
  • e intr-o continua schimbare
  • a fost martorul tacut al tuturor "dramelor" dar si bucuriilor din viata mea
  • de fiecare data este altfel desi acelasi
  • nu e foarte aglomerat si nici asa murdar ca alte orase
  • are stradute intortocheate asa cum imi plac mie
  • are parcuri si leagane
  • ii stiu si i-am vazut limitele

Si e prea tarziu ca sa mai adaug ceva dar astept completari... in continuare a couple of photos that we took: